Definiția cu ID-ul 811316:
străín, -ă s. și adj. (vsl. stranĭnŭ, bg. stranen, străin). Din alt loc (țară, județ, oraș) saŭ din altă societate (popor, familie): un străin, o țară străină, o vorbă străină. Al altuĭa: a pune mîna pe o avere străină. – În vest
strein. V. rom.
striin (În Ps. S. și Cod. Vor.
striiru). Azĭ în Serbia, Ban. Olt. Trans.
strin. Străin dex online | sinonim
Străin definitie