Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru strup

STRUP, strupuri, s. n. (Reg.) Curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă. – Lat. struppus.
STRUP, strupuri, s. n. Curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă. – Lat. struppus.
strup (reg.) s. n., pl. strúpuri
strup s. n., pl. strúpuri
STRÚP s. v. cruce.
strup (-puri), s. n.1. Frînghie. – 2. Curea de ham. – Mr. strop „prăjină”. Lat. struppus, stroppus (Pascu, I, 162; Candrea, cf. REW 8321), poate indirect pentru rom.
strup2, strupi, s.m. (reg.) crustă a ranei.
strup n. cureaua hamului. [Origină necunoscută].
strup n., pl. urĭ (lat. struppus, stroppus, cureaŭa vîsleĭ, d. vgr. stróphos, de unde vine și engl. stropp și fr. étrope). Unde? Cureaŭa vîsleĭ, cujbă, salamastră.
strup s. v. CRUCE.
STRUP s. n. (Tehn.) (Reg.) Cruce. [Dicționarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche și Mircea Seche]

strup definitie

strup dex

Intrare: strup
strup substantiv neutru