Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru strup

STRUP, strupuri, s. n. (Reg.) Curea la ham, care se fixeaz─â ├«n partea posterioar─â a calului, sub coad─â. ÔÇô Lat. struppus.
STRUP, strupuri, s. n. Curea la ham, care se fixeaz─â ├«n partea posterioar─â a calului, sub coad─â. ÔÇô Lat. struppus.
strup (reg.) s. n., pl. str├║puri
strup s. n., pl. str├║puri
STRÚP s. v. cruce.
strup (-puri), s. n. ÔÇô 1. Fr├«nghie. ÔÇô 2. Curea de ham. ÔÇô Mr. strop ÔÇ×pr─âjin─âÔÇŁ. Lat. struppus, stroppus (Pascu, I, 162; Candrea, cf. REW 8321), poate indirect pentru rom.
strup2, strupi, s.m. (reg.) crust─â a ranei.
strup n. cureaua hamului. [Origin─â necunoscut─â].
strup n., pl. ur─ş (lat. struppus, stroppus, curea┼şa v├«sle─ş, d. vgr. str├│phos, de unde vine ╚Öi engl. stropp ╚Öi fr. ├ętrope). Unde? Curea┼şa v├«sle─ş, cujb─â, salamastr─â.
strup s. v. CRUCE.
STRUP s. n. (Tehn.) (Reg.) Cruce. [Dic╚Ťionarul de sinonime al limbii rom├óne de Luiza Seche ╚Öi Mircea Seche]

Strup dex online | sinonim

Strup definitie

Intrare: strup
strup substantiv neutru