Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru strunguliță

STRUNGULÍȚĂ, strungulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui strungă; strunguță. – Strungă + suf. -uliță.
STRUNGULÍȚĂ, strungulițe, s. f. Diminutiv al lui strungă; strunguță. – Strungă + suf. -uliță.
STRUNGULÍȚĂ, strungulițe, s. f. (Rar) Strungăreață (1). Buzele ei subțiri... se mișcau ușor, dezvelindu-i dinții cu strungulițe. REBREANU, I. 20.
strungulíță (pop.) s. f., g.-d. art. strungulíței; pl. strungulíțe
strungulíță s. f., g.-d. art. strungulíței; pl. strungulíțe
STRUNGULÍȚĂ s. v. strunguță.
STRUNGULIȚĂ s. strunguță. (~ oilor.)

strunguliță definitie

strunguliță dex

Intrare: strunguliță
strunguliță substantiv feminin