Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru strungăriță

STRUNGĂRÍȚĂ1, strungărițe, s. f. Ciobăniță care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungar2 + suf. -iță.
STRUNGĂRÍȚĂ2, strungărițe, s. f. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung. – Strungar1 + suf. -iță.
STRUNGĂRÍȚĂ1, strungărițe, s. f. Ciobăniță care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungar2 + suf. -iță.
STRUNGĂRÍȚĂ2, strungărițe, s. f. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung. – Strungar1 + suf. -iță.
STRUNGĂRÍȚĂ, strungărițe, s. f. Ciobăniță care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. Vin ciobanii de la stînă, Strungărițele de mînă. GOGA, P. 101.
strungăríță s. f., g.-d. art. strungăríței; pl. strungăríțe
strungăríță s. f., g.-d. art. strungăríței; pl. strungăríțe
strungăríță2, strungăríțe, s.f. (reg.) strungă, strungăreață.
strungăríță s. f. Muncitoare care a îmbrățișat meseria de strungar ◊ „Trimestrial conducerea întreprinderii se întâlnește cu aceste fete, care formează prima promoție de strungărițe a uzinei.” R.l. 14 XI 75 p. 2; v. și sudoriță (din strungar + -iță; Ec. Goga Lex. 54; DEX – alt sens, DEX-S)

strungăriță definitie

strungăriță dex

Intrare: strungăriță
strungăriță substantiv feminin