Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru strungări

STRUNGĂRÍ, strungăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strunji. – Strungar1 + suf. -ări.
STRUNGĂRÍ, strungăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strunji. – Strungar1 + suf. -ări.
STRUNGĂRÍ, strungăresc, vb. IV. Tranz. A strunji. Stîlpii de cărămidă ai împrejurimii... erau legați între dînșii printr-un șir de bețe frumos strungărite. MACEDONSKI, O. III 109.
strungărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungărésc, imperf. 3 sg. strungăreá; conj. prez. 3 să strungăreáscă
strungărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungărésc, imperf. 3 sg. strungăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. strungăreáscă
STRUNGĂRÍ vb. v. struji, strunji.
A STRUNGĂRÍ1 ~ésc 1. intranz. A practica ocupația de strungar; a fi strungar; a lucra la strung. 2. tranz. rar (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /strung + suf. ~ări
A STRUNGĂRÍ2 ~ésc pop. 1. tranz. (oi) A mâna la strungă. 2. intranz. A da oile la strungă. /strung + suf. ~ări
strungări vb. v. STRUJI. STRUNJI.

strungări definitie

strungări dex

Intrare: strungări
strungări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a