Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru strung

STRUNG, strunguri, s. n. Ma╚Öin─â-unealt─â cu ajutorul c─âreia se execut─â opera╚Ťia de rotunjire, de filetare, de g─âurire, de zim╚Ťuire etc. prin a╚Öchiere a unei piese. ÔÇô Din sl. strung┼ş.
STRUNG, strunguri, s. n. Ma╚Öin─â-unealt─â cu ajutorul c─âreia se execut─â opera╚Ťia de rotunjire, de filetare, de g─âurire, de zim╚Ťuire etc. prin a╚Öchiere a unei piese. ÔÇô Din sl. strung┼ş.
STRUNG, strunguri, s. n. Ma╚Öin─â-unealt─â cu ajutorul c─âreia se execut─â, prin a╚Öchiere, opera╚Ťii de rotunjire, de filetare, de g├óurire etc. a unei piese (de metal, de lemn etc.) care are o mi╚Öcare de rota╚Ťie (unealta a╚Öchietoare av├«nd o mi╚Öcare de ├«naintare). La strunguri se lucreaz─â ├«n trei schimburi, asigur├«ndu-se astfel sec╚Ťiei de ajustaj un flux normal al procesului muncii. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2774. Voicu ─âsta e un b─âiat bun. A fost ╚Öi el muncitor ca ╚Öi mine. A lucrat ├«n uzin─â. ╚śi-a f─âr├«mat m├«inile la strung. BARANGA, I. 194. ÔŚŐ Strung (sistem) revolver v. revolver. ÔÇô Variant─â: (regional) strug (PAMFILE, I. C. 169) s. n.
strung s. n., pl. str├║nguri
strung s. n., pl. str├║nguri
strung (-guri), s. n. ÔÇô Ma╚Öin─â-unealt─â care ├«ndepline╚Öte diferite opera╚Ťii de a╚Öchiere. ÔÇô Var. Mold., Trans., strug, ╚Öi der. Mr. strug. Sl. strug┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Tiktin; Conev 66), de la strugati ÔÇ×a r─âzuiÔÇŁ, var. a lui stru┼żiti, cf. struji, ╚Öi bg., cr., slov., rus. strug. Nazala nu a fost explicat─â; ar putea fi o influen╚Ť─â din gr., cf. ngr. ¤â¤ä¤ü╬┐¤ů╬│╬│¤Ź╬╗╬┐¤é ÔÇ×rotundÔÇŁ, cu at├«t mai mult cu c├«t ╬│╬│ sau ╬│¤░ ├«n loc de ╬│, ¤░ este destul de frecvent─â ├«n ngr. ÔÇô Der. strungar, s. m. (strujitor), cf. bg. strugar─ş, sb. strugar; strung─âri, vb. (a strunji); strung─ârie, s. f. (strung, atelierul strungarului).
STRUNG ~uri n. tehn. Ma╚Öin─â-unealt─â pentru prelucrarea prin a╚Öchiere a unor piese (de metal, de lemn etc.) ├«n procesul unei mi╚Öc─âri de rota╚Ťie. ~ automat. A da la ~. /<sl. strungu
strung n. 1. ma╚Öin─â de fasonat ╚Öi rotunjit lemnele ╚Öi metalele; 2. unealt─â cu care rotarul struje╚Öte c─âp├ó╚Ť├ónile ro╚Ťii; 3. scaunul strungarului. [╚śi strug = slav. STRUG┼Č, r─âzuitoare].
2) strug n., pl. ur─ş (vsl. strug┼ş, r─âzuitoare; bg. rus. strug, strug. V. strujesc). Est. Ma╚Öin─â de strujit, de r─âtunzit ╚Öi ornat lemnu (pic─şoarele de mese, de scaune) sa┼ş metalu (sfe╚Önicele de biseric─â). Piesa se fixeaz─â pe strug, se ├«nv├«rte╚Öte ╚Öi se lucreaz─â cu diferite instrumente. ÔÇô ├Än vest strung. V. r─âzu╚Ö.
strung V. strug.

Strung dex online | sinonim

Strung definitie

Intrare: strung
strung substantiv neutru