Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru strujitur─â

STRUJIT├ÜR─é, strujituri, s. f. (Pop.) F├ó╚Öie, a╚Öchie de lemn sau de metal care cade ├«n timpul prelucr─ârii unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. ÔÇô Struji + suf. -tur─â.
STRUJIT├ÜR─é, strujituri, s. f. F├ó╚Öie, a╚Öchie de lemn sau de metal care cade ├«n timpul prelucr─ârii unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. ÔÇô Struji + suf. -tur─â.
STRUJIT├ÜR─é, strujituri, s. f. F├«╚Öie (de lemn sau de metal) care cade ├«n timpul lucrului de la strung sau de la rindea. Strujitur─â de fier. Ôľş Strujituri blonde ca ni╚Öte papiliote desf─âcute z─âceau aruncate ├«n toate p─âr╚Ťile. ANGHEL, PR. 82.
strujit├║r─â (pop.) s. f., g.-d. art. strujit├║rii; pl. strujit├║ri
strujit├║r─â s. f., g.-d. art. strujit├║rii; pl. strujit├║ri
STRUJITÚRĂ s. 1. (reg.) strujea. (~ metalică.) 2. v. talaș.
STRUJITÚRĂ ~i f. Deșeu constând din resturi de lemn sau de metal, provenite din strujire. /a struji + suf. ~tură
strujitúră, strujitúri, s.f. 1. (pop.; la pl.) așchie de lemn; talaș, geluitură; așchie de lemn, șpan. 2. (înv.) material erodat și cărat de o apă curgătoare. 3. (înv.) obiect cioplit, strunjit.
strujit├║r─â f., pl. ─ş. Lucru strujit. Surcele c─âzute de la strug.
STRUJITURĂ s. 1. (reg.) strujea. (~ metalică.) 2. talaș, (Transilv.) hoaspe (pl.). (~ rezultată de la rindeluire.)

Strujitur─â dex online | sinonim

Strujitur─â definitie

Intrare: strujitur─â
strujitur─â substantiv feminin