Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru struguraș

STRUGURÁȘ, strugurași, s. m. 1. Strugurel (1). 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. 3. (Bot.; reg.) Rușuliță. – Strugure + suf. -aș.
STRUGURÁȘ, strugurași, s. m. 1. Strugurel (1). 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. 3. (Bot.; reg.) Rușuliță. – Strugure + suf. -aș.
STRUGURÁȘ, strugurași, s. m. 1. Strugurel (1). Binele de la mamă Ca un struguraș de poamă. SEVASTOS, C. 228. Tăia negri strugurași. TEODORESCU, P. P. 618. Nici o poamă nu-i dulcie Ca strugurașul din vie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. ◊ Fig. Au apucat pe un drumeag străjuit de salcîmi rotați, încărcați de strugurași trandafirii. SADOVEANU, M. C. 80. 2. (Bot., regional) Rușuliță. ♦ (Numai la pl.) Coacăze.
struguráș s. m., pl. struguráși
struguráș s. m., pl. struguráși
STRUGURÁȘ s. (BOT.) strugurel.
STRUGURÁȘ s. v. rușuliță.
struguráș m. și strugurél m., pl. eĭ. Strugure mic (de ex., de coacăze).
STRUGURAȘ s. (BOT.) strugurel.
struguraș s. v. RUȘULIȚĂ.
strugurași s. pl. v. COACĂZĂ.

struguraș definitie

struguraș dex

Intrare: struguraș
struguraș substantiv masculin