Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru structural

STRUCTURÁL, -Ă, structurali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care aparține structurii, privitor la structură; care formează o structură. 2. (Chim.; în sintagma) Formulă structurală = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor ei în moleculă. – Din fr. structural.
STRUCTURÁL, -Ă, structurali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care aparține structurii, privitor la structură; care formează o structură. 2. (Chim.; în sintagma) Formulă structurală = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor ei în moleculă. – Din fr. structural.
STRUCTURÁL, -Ă, structurali, -e, adj. 1. Care aparține structurii, de structură. Ajunsă la apogeul său de dezvoltare, celula – și avem în vedere mai cu seamă celula nervoasă – își menține integritatea ei structurală. MARINESCU, P. A. 57. 2. (Chim.; numai în expr.) Formulă structurală = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor în moleculă.
structurál adj. m., pl. structuráli; f. structurálă, pl. structurále
structurál adj. m., pl. structuráli; f. sg. structurálă, pl. structurále
STRUCTURÁL adj. 1. v. esențial. 2. v. organizatoric. 3. v. structuralist.
STRUCTURÁL adj. v. alcătuitor, component, constituent, constitutiv, formativ.
STRUCTURÁL, -Ă adj. 1. Privitor la structură, de structură, al structurii. 2. Formulă structurală = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor din moleculă. [Cf. fr. structural].
STRUCTURÁL, -Ă adj. referitor la structură, care formează o structură. (< fr. structural)
STRUCTURÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de structură; propriu structurii. Analiză ~ă. /<fr. structural
structural adj. v. ALCĂTUITOR. COMPONENT. CONSTITUENT. CONSTITUTIV. FORMATIV.
STRUCTURAL adj. 1. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. organizatoric. (Modificări ~.) 3. structuralist. (Lingvistică ~.)
petrologie structurală, (engl. = structural petrology) ramură a petrologiei care se ocupă cu studiul orientării spațiale a constituenților unei roci sau a elementelor planare și liniare care apar în masa acesteia prin procese secundare (în special, deformări plastice și rupturale). P.s. abordează cauzele orientării granulelor în rocile sedimentare, a orientării cristalelor în lave și topituri magmatice și, respectiv, în produsele metamorfismului regional și oferă metodele de investigație a acestora. Analiza petrostructurală începe cu măsurarea elementelor planare primare – foliație, stratificație, plan de curgere – și secundare – diaclaze, șistozitate, a elementelor liniare – liniații minerale, axe de ondulații și de microcute, striuri de zgâriere, axe optice – și continuă cu proiecția stereografică a măsurătorilor și prelucrarea statistică a punctelor reprezentative. Studiile de p.s. încep la afloriment și continuă în laborator, pe eșantioane orientate și secțiuni subțiri executate din acestea.
STRUCTURÁL, -Ă adj. (cf. fr. structural): în sintagmele dialectologie structurală, exercițiu structural, fonetică structurală, gramatică structurală și lingvistică structurală (v.).

structural definitie

structural dex

Intrare: structural
structural adjectiv