Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru stropitoare

STROPITOÁRE, stropitori, s. f. 1. Vas de tablă, de material plastic etc., cu toartă și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, prevăzută cu un dispozitiv în formă de sită, care servește la stropitul plantelor. ♦ Recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roți și prevăzut cu un dispozitiv de proiectat apa, care servește la stropitul străzilor; vehicul prevăzut cu un asemenea recipient. ♦ (Înv.) Pulverizator. 2. Pămătuf făcut din bucăți de cârpă, cu care fierarul stropește cu apă cărbunii prea înfierbântați din vatra fierăriei. – Stropi + -toare.
STROPITOÁRE, stropitori, s. f. 1. Vas de tablă, de material plastic etc., de mărimea unei găleți, cu toartă și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv în formă de sită, care servește la stropitul culturilor din grădini. ♦ Recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roți și prevăzut cu un dispozitiv de proiectat apa, care servește la stropitul străzilor; vehicul prevăzut cu un asemenea recipient. ♦ (Înv.) Pulverizator. 2. Pămătuf făcut din bucăți de cârpă, cu care fierarul stropește cu apă cărbunii prea înfierbântați din vatra fierăriei. – Stropi + suf. -toare.
STROPITOÁRE, stropitori, s. f. 1. Vas de tablă, de mărimea unei găleți, prevăzut cu o toartă și cu o țeavă terminată printr-o sită metalică, servind la stropitul culturilor din grădini. A țîrîit o ploaie subțire și clocită, parcă se deșertase rămășițele dintr-un fund ruginit de stropitoare. C. PETRESCU, R. DR. 151. Ia cu stropitoarea apă din putina cea mare... și stropește... brazdele de flori. La TDRG. ♦ Vas mare așezat pe roți și prevăzut cu un dispozitiv de împroșcat apa, care servește la stropitul străzilor. Stropitori cu tracțiune mecanică. ♦ (Învechit) Pulverizator. Două stropitori, tij de argint, în formă de pere cu frunze poleite. ALECSANDRI, T. I 141. 2. Pămătuf făcut din bucăți de cîrpă pe care fierarul îl moaie în apă pentru a stropi cărbunii prea înfierbîntați din vatra cușniței. Fierariul l-au primit bucuros și l-au pus, mai întîi, la foi, apoi cu cleștele și cu stropitoarea la vatra cu foc, după aceea cu ciocanul și cu barosul la nicovală, și pe urmă și la potcovit caii. SBIERA, P. 248. – Pl. și: stropitoare.
stropitoáre s. f., g.-d. art. stropitórii; pl. stropitóri
stropitoáre s. f., g.-d. art. stropitórii; pl. stropitóri
STROPITOÁRE s. 1. (rar) udătoare, (prin Bucov.) proașcă, (înv., prin Transilv.) cofă. (~ de flori.) 2. v. praftoriță.
STROPITOÁRE ~óri f. 1) Vas cilindric, cu toartă și cu un tub lateral terminat printr-o sită, care servește la stropit (florile, legumele etc.). 2) Vehicul prevăzut cu un recipient pentru apă, folosit pentru stropitul străzilor și al grădinilor publice. /a stropi + suf. ~toare
stropitoare f. cană de stropit.
stropitoáre f., pl. orĭ. Cofă metalică cu o țeavă care are la capăt o strecurătoare pin care curge apa împrăștiindu-se și care servește la udat florile. Saca de stropit stradele. Rar. Praftură.
STROPITOARE s. 1. (rar) udătoare, (prin Bucov.) proașcă, (înv., prin Transilv.) cofă. (~ de flori.) 2. praftoriță, praftură, (Ban.) stropelnic, (Ban., Olt. și Munt.) stropelniță. (~ fierarului.)
ștergătór (de parbríz)-stropitoáre s. n. ◊ „Ștergătoare de parbriz-stropitori. O companie suedeză de mașini a găsit o soluție originală pentru a îmbunătăți sistemul de curățire automată a parbrizului. Astfel, în locul obișnuitei pompe care stropește geamul, s-au introdus ștergătoare-stropitori ale căror cauciucuri au fiecare opt orificii prin care apa curge, la comandă.” R.l. 19 IV 74 p. 6 (din ștergător [de parbriz] + stropitoare)

stropitoare definitie

stropitoare dex

Intrare: stropitoare
stropitoare 2 pl. -e substantiv feminin
stropitoare 1 pl. -i substantiv feminin