Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru stropeală

STROPEÁLĂ, stropeli, s. f. Faptul de a (se) stropi; (concr.) lichid cu care se stropește. ♦ Ploaie ușoară și de scurtă durată. ♦ (Fam.) Băutură. – Stropi + suf. -eală.
STROPEÁLĂ, stropeli, s. f. Faptul de a (se) stropi; (concr.) lichid cu care se stropește. ♦ Ploaie ușoară și de scurtă durată. ♦ (Fam.) Băutură. – Stropi + suf. -eală.
STROPEÁLĂ, stropeli, s. f. Faptul de a stropi; lichid cu care se stropește. Între frunzele crestate și coclite de stropeală, butucii din spatele nucului își soreau strugurii brumați și grei, pîrguiți de timpuriu. C. PETRESCU, S. 178. ◊ (Glumeț) De cinzeci de zile n-a plouat. Astăzi parcă s-a mai răcorit și cerul e acoperit... Să sperăm că peste cîteva zile se va milostivi cel de sus cu puțină stropeală. CARAGIALE, O. VII 35. ♦ (Familiar) Băutură. Încă o stropeală bună la plăcinta cu brînză, și onorata comisie de anchetă, dimpreună cu starețul, trecură în camera de alături să ia cafeaua. STĂNOIU, C. I. 90.
stropeálă s. f., g.-d. art. stropélii; pl. stropéli
stropeálă s. f., g.-d. art. stropélii; pl. stropéli
STROPEÁLĂ s. v. împroșcare, împroșcătură, stropire, stropit, stropitură.
STROPEÁLĂ ~éli f. pop. 1) v. A STROPI. 2) Soluție cu care se stropește ceva. /a stropi + suf. ~eală
stropea s. v. ÎMPROȘCARE. ÎMPROȘCĂTURĂ. STROPIRE. STROPIT. STROPITURĂ.
stropeală, stropeli s. f. băutură

stropeală definitie

stropeală dex

Intrare: stropeală
stropeală substantiv feminin