Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru stropșitură

STROPȘITÚRĂ, stropșituri, s. f. (Pop. și fam.) Stropșire, poceală, schimonoseală, stâlceală; (concr.) ceea ce a fost stropșit. – Stropși + suf. -tură.
STROPȘITÚRĂ, stropșituri, s. f. (Pop. și fam.) Stropșire, poceală, schimonoseală, stâlceală; (concr.) ceea ce a fost stropșit. – Stropși + suf. -tură.
STROPȘITÚRĂ, stropșituri, s. f. Faptul de a (se) stropși; pocealâ, schimonoseală, stîlceală; (concretizat) lucru stropșit. Publicul se va da negreșit cu cei ce-l încîntă prin producerile lor și va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropșituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.
stropșitúră (pop.) s. f., g.-d. art. stropșitúrii; pl. stropșitúri
stropșitúră s. f., g.-d. art. stropșitúrii; pl. stropșitúri
STROPȘITÚRĂ s. v. cotropire, epilepsie, hâdoșenie, invadare, invazie, încălcare, monstru, monstruozitate, năpădire, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, stâlcire, strivire, turtire, urâciune, urâțenie, zdrobire.
stropșitură f. Mold. epilepsie.
stropșitúră f., pl. ĭ. Lucru saŭ om stropșit: o stropșitură de poezie, de om. Epilepsie.
stropșitu s. v. COTROPIRE. EPILEPSIE. HÎDOȘENIE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. NĂPĂDIRE. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSITURĂ. SLUȚENIE. SLUȚITURĂ. STÎLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. URÎCIUNE. URÎȚENIE. ZDROBIRE.
stropșitură, stropșituri s. f. (pop.) 1. poceală 2. persoană urâtă / diformă

stropșitură definitie

stropșitură dex

Intrare: stropșitură
stropșitură substantiv feminin