11 definiții pentru stronțiu
STRÓNȚIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil și ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt folosite în pirotehnie, în fizica nucleară și în medicină. – Din
fr. strontium, germ. Strontium. STRÓNȚIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil și ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuințate în pirotehnie, în fizica nucleară și în medicină. – Din
fr. strontium, germ. Strontium. STRÓNȚIU s. n. Metal asemănător cu calciul, ale cărui săruri sînt întrebuințate în pirotehnie și în medicină.
strónțiu [țiu
pron. țiu]
s. n.,
art. strónțiul;
simb. Sr
strónțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. strónțiul; simb. Sr STRÓNȚIU s.n. Metal alb-argintiu asemănător calciului, care se găsește în natură sub formă de celestină și stronțianit. [Pron. -țiu. / < fr. strontium].
STRÓNȚIU s. n. metal alb-argintiu, asemănător calciului, în natură sub formă de celestină și stronțianit. (< fr. strontium)
STRÓNȚIU n. Metal, alb-argintiu, ai cărui compuși au diferite întrebuințări (la fabricarea fotoelementelor, rachetelor de semnalizare, a sticlei etc.). /<fr. strontium, germ. Strontium *strónțiŭ n.(d. Stronțian [Scoția]). Chim. Un metal bivalent galben, maĭ închis de cît calciŭ, cu o densitate de 2,5 și cu o greutate atomică de 87,3. Se oxidează în aer și descompune apa la rece. E solubil în alcool și colorează flacăra în roș. Se întrebuințează la fabricarea focului bengal roș. A fost izolat de Davy la 1808. Nu există în natură de cît ca carbonat (stronțianită) și ca sulfat (celestină).
Sr, simbol chimic pentru stronțiu. STRÓNȚIU (< fr.{i}; {s} n. pr. Strontian, oraș în Scoția) s. n. Element chimic (Sr; n. at. 38, m. at. 87,62); metal alcalino-pământos, foarte asemănător cu calciul, alb-argintiu. Se găsește în natură sub formă de stronțianit, celestină ș.a. În combinații este bivalent. Fiind foarte reactiv, are o utilizare limitată. A fost descoperit în 1790 și izolat de Sir H. Davy în 1808. Compușii lui colorează flacăra în roșu și de aceea se folosesc în pirotehnie la fabricarea artificiilor. Izotopul radioactiv cu masa atomică 90, dar și 89, care se formează în reacțiile de fisiune (ex. în bombele atomice), sunt foarte dăunători viețuitoarelor. Stronțiu dex online | sinonim
Stronțiu definitie
Intrare: stronțiu
stronțiu substantiv neutru (numai) singular