Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru stromă

STRÓMĂ, strome, s. f. (Bot.) 1. Grup de lamele între care se găsește clorofila unor plante. 2. Organ de rezistență al unor ciuperci, în care se află elementele de înmulțire. – Din fr. stroma.
STRÓMĂ, strome, s. f. (Bot.) 1. Grup de lamele între care se găsește clorofila unor plante. 2. Organ de rezistență al unor ciuperci, în care se află elementele de înmulțire. – Din fr. stroma.
strómă s. f., g.-d. art. strómei; pl. stróme
strómă s. f., g.-d. art. strómei; pl. stróme
STRÓMĂ s.f. (Anat.) Rețea de suport a unui organ, alcătuită din țesut conjunctiv, vase și nervi. [< fr. stroma, cf. gr. stroma – covor].
STRÓMĂ s. f. 1. (anat.) rețea de suport a unui organ din țesut conjunctiv, vase și nervi. ◊ structura internă, spongioasă, a eritrocitului etc. 2. organ la unele ciuperci din hife în care se formează corpurile de fructificație. (< fr. stroma)
-STROM, v. -STROMĂ.
-STROMĂ (-STROM) „strat, extern, înveliș”. ◊ gr. stroma „covor, înveliș, saltea” > fr. -strome și -stroma, germ. -stroma, engl. id. > rom. -stromă și -strom.

stromă definitie

stromă dex

Intrare: strom
stromă suf.
strom
Intrare: stromă (subst.)
stromă subst. substantiv feminin