STROI s. n. (Înv. și reg.) 1. Rând, șir (de soldați). 2. (În expr.) A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi. – Din rus. stroj.

STROI s. n. (Înv. și reg.) 1. Rând, șir (de soldați). 2. (În expr.) A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi. – Din rus. stroj.

STROI s. n. (Învechit) 1. Rînd, șir (mai ales de soldați). Ne-a pus la stroi: la rînd. ȘEZ. II 43. 2. Pedeapsă constînd din trecerea condamnatului printre două rînduri de oameni, care-l loveau unul după altul cu vergi. Acest biet nenorocit au îmblat numai o dată prin stroi și au murit. SBIERA, P. 229. Se făcea doauă șire lungi de ostași. Acestora li se da în mînă cîte un băț, sau cîte o vargă bună. Prin mijlocul acestor doauă șire de ostași trebuia să treacă, în pielea goală, cel osîndit la stroi. id. ib. 229. ◊ A bate la stroi = a bate strașnic. Poroncește să-mi aducă niște palce, că am să-i bat la stroi, să pomenească ei cît or trăi că au dat peste Ivan. CREANGĂ, P. 305.

stroi (înv., reg.) s. n.

stroi s. n., pl. stróiuri

STROI s. v. nuia, rând, șir, vargă.

strói (-iuri), s. n. – (Înv.) Pedeapsă militară, bătaie. Sl. (rus.) stroĭ „ordin de bătălie” (Cihac, II, 375; Bogaci, BF, V, 237).

stroiu n. Mold. 1. rând de bătaie: ne-a pus la stroiu; 2. rând de soldați înarmați cu vergi (pedeapsă disciplinară în oștirea rusească): am să-i bat la stroiu CR. [Rus. STROĬ, front, vergi].

stroĭ n., pl. urĭ (rus. stroĭ, ordine de bătălie, front). Front, linie de bătălie: ne-a pus la stroĭ. A fi bătut la stroĭ, a fi silit să treci pin două rîndurĭ de soldațĭ care te lovesc cu vergile (pedeapsă în vechea oaste rusească). V. palcă.

stroi s. v. NUIA. RÎND. ȘIR. VARGĂ.