Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 812671:

stroh și ștroh n., pl. urĭ (ca și trohot și rudă cu grohot. Cp și cu germ. stroh, paĭe. V. străjac). Nord. Sfârmătură de fîn (care se întrebuințează și ca așternut): a dormi în stroh. Așternut de porc saŭ și de om. Iron. Așternut nestrîns, trohot: strîngețĭ strohu, leneșule! V. strat, tîrnomeată, ogrinjĭ.

Stroh dex online | sinonim

Stroh definitie