Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru strof─â

STR├ôF─é, strofe, s. f. Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate ├«ntre ele prin elemente prozodice (m─âsur─â, ritm, rim─â) ╚Öi uneori prin ├«n╚Ťeles. ÔÖŽ (├Än tragedia greac─â antic─â) Arie ├«n versuri pe care o c├ónta o parte a corului, ├«n timp ce evolua ritmic pe scen─â. ÔÇô Din fr. strophe, lat. stropha.
STR├ôF─é, strofe, s. f. Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate ├«ntre ele prin elemente prozodice (m─âsur─â, ritm, rim─â). ÔÖŽ (├Än tragedia greac─â antic─â) Arie ├«n versuri pe care o c├ónta o parte a corului, ├«n timp ce evolua ritmic pe scen─â. ÔÇô Din fr. strophe, lat. stropha.
STR├ôF─é, strofe, s. f. Fiecare dintre diviziunile unei poezii, const├«nd din dou─â sau mai multe versuri ╚Öi reprezent├«nd de obicei o unitate de versifica╚Ťie. ┬źFamilia┬╗ i-a publicat o poezie de trei strofe. REBREANU, I. 62. Din totul se ├«nal╚Ť─â un c├«ntec c─âtre soare De dragoste nespus─â... O falnic─â poem─â de strofe arz─âtoare. MACEDONSKI, O. I 117. Prietinul meu Negri, iubit ╚Öi dulce frate, ├«╚Ťi scriu aceste strofe din locuri dep─ârtate. alecsandri, P. I 239. ÔÖŽ (├Än tragedia greac─â antic─â, ├«n opozi╚Ťie cu antistrof─â) Arie ├«n versuri c├«ntat─â de o parte a corului (├«n timp ce evolua ritmic pe scen─â).
str├│f─â s. f., g.-d. art. str├│fei; pl. str├│fe
str├│f─â s. f., g.-d. art. str├│fei; pl. str├│fe
STR├ôF─é s.f. (├Än tragedia greac─â antic─â) Partea c├óntat─â de cor ├«n timp ce se deplasa de la st├ónga la dreapta scenei. ÔÖŽ Fiecare dintre diviziunile unei poezii (lirice), format─â din mai multe versuri. [< gr. strophe, cf. it. strofa, fr. strophe].
STRÓFĂ s. f. 1. (în tragedia greacă antică) partea cântată de cor, precedând antistrofa și epoda. 2. fiecare dintre diviziunile unei poezii, din mai multe versuri. (< fr. strophe, lat. stropha)
STROF(O)-, -STR├ôF(─é), -STROF├ŹE elem. ÔÇ×r─âsucire, ├«ntoarcere, rotire, torsiuneÔÇŁ. (< fr. stroph/o/-, -strophe, -strophie, cf. gr. strophos, strophe)
STRÓFĂ ~e f. Parte a unei opere poetice, constând din câteva versuri, ce constituie un tot unitar din punct de vedere al ritmului, rimei și sensului. /<lat. stropha, fr. strophe, it. strofa, germ. Strophe
strofă f. 1. în drama greacă: partea ce cânta corul; 2. azi, număr determinat de versuri ce formează un sens complet.
*str├│f─â f., pl. e (vgr. stroph├ę, d. str├ępho. ├«ntorc. V. ana-, apo- ╚Öi cata-strof─â). ├Än vechea tragedie greceasc─â, partea pe care o c├«nta coru evolu├«nd pe scen─â. Az─ş, stan╚Ť─â, grup─â de patru versur─ş (ma─ş rar de 3, 5 or─ş 6) cu rim─â ├«ncruci╚Öat─â: o poezie de zece strofe.
strof─â 1. (├Än folc. rom├ónesc). Perioad─â* muzical─â, alc─âtuit─â dintr-un num─âr determinat de r├ónduri melodice*, repetate ├«n aceea╚Öi ordine. Ex. ABB este o s. alc─âtuit─â din trei r├ónduri melodice, care se repet─â ├«n aceea╚Öi ordine, p├ón─â la terminarea textului poetic. Se cunosc mai multe tipuri de s.: binare, ternare etc., sau strofe de tip primar (un r├ónd melodic repetat cu varia╚Ťii caden╚Ťiale sau ├«n contur: AAvAc etc.), de tip binar (dou─â r├ónduri melodice repetate sau nu: AB, ABB; AAB; AABB etc.), de tip ternar (ABC; AABC; AABBC etc.) etc. De remarcat c─â ├«n aceea╚Öi schem─â trofic─â pot fi turnate con╚Ťinuturi variate. V. rondo. 2. V. tropar.
-STROF (-STROF─é) ÔÇ×care ├«ntoarce, care r─âstoarn─â, care rote╚ÖteÔÇŁ. ÔŚŐ gr. strophe ÔÇ×r─âsucire, ├«ntoarcereÔÇŁ > fr. -strophe, germ. id., engl. id. > rom. -strof ╚Öi -strof─â.
-STROF─é, v. -STROF.

Strof─â dex online | sinonim

Strof─â definitie

Intrare: strof (suf.)
strof─â suf.
strof suf.
Intrare: strof─â (subst.)
strof─â subst. substantiv feminin