Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru stroboscopie

STROBOSCOPÍE s. f. (Fiz.) Metodă de observare a corpurilor aflate în mișcare periodică. – Din fr. stroboscopie.
STROBOSCOPÍE s. f. (Fiz.) Metodă de observare a corpurilor aflate în mișcare periodică. – Din fr. stroboscopie.
!stroboscopíe (-bos-co-/-bo-sco-) s. f., art. stroboscopía, g.-d. stroboscopíi, art. stroboscopíei
stroboscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. stroboscopía, g.-d. stroboscopíi, art. stroboscopíei
STROBOSCOPÍE s.f. Metodă de cercetare a mișcărilor periodice, constând în observarea lor la intervale de timp regulate. [Gen. -iei. / < fr. stroboscopie].
STROBOSCOPÍE s. f. metodă de cercetare a proceselor, a mișcărilor periodice rapide în observarea lor la intervale de timp regulate. (< fr. stroboscopie)
STROBOSCOPÍE f. 1) Metodă de cercetare a mișcărilor periodice rapide, prin observarea lor la intervale de timp regulate. 2) med. Examinare a laringelui cu ajutorul stroboscopului. [G.-D. stroboscopiei; Sil. -bo-sco-] /<fr. stroboscopie
STROBO- „rotație, răsucire; circular, giratoriu”. ◊ gr. strobos „rotire, răsucire” > fr. strobo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. strobo-. □ ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., studiul fotografic și analitic al mișcărilor periodice, constînd în înregistrarea intermitentă pe unul și același negativ a diferitelor poziții ale unui corp în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., aparat optic care permite observarea anumitor mișcări periodice foarte rapide; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de cercetare a mișcărilor periodice, constînd în observarea lor la un interval de timp regulat; ~stereoscopie (v. stereo-, v. -scopie), s. f., observare stereoscopică a obiectelor cu ajutorul stroboscopului.

stroboscopie definitie

stroboscopie dex

Intrare: stroboscopie
stroboscopie substantiv feminin
  • silabisire: -sco-