Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru stroboscopic

STROBOSCÓPIC, -Ă, stroboscopici, -ce, adj. Referitor la stroboscopie, de stroboscopie. – Din fr. stroboscopique.
STROBOSCÓPIC, -Ă, stroboscopici, -ce, adj. Referitor la stroboscopie, de stroboscopie. – Din fr. stroboscopique.
STROBOSCOPÍE s. f. Metodă de cercetare a mișcărilor periodice, care constă în observarea lor la intervale de timp regulate, puțin mai mari decît perioada lor, fie prin iluminare intermitentă și observare continuă, fie cu iluminare continuă, dar cu observare intermitentă.
stroboscópic adj. m., pl. stroboscópici; f. sg. stroboscópică, pl. stroboscópice
STROBOSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la stroboscopie. [< fr. stroboscopique].
STROBOSCÓPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de stroboscopie; propriu stroboscopiei. /<fr. stoboscopique
stroboscópic, -ă adj. (fiz.) Privitor la observația corpurilor aflate într-o mișcare periodică ◊ „Dispeceratul de serviciu al atelierului [...] ne-a răspuns că «aici nu se pot face asemenea verificări și reglaje, neexistând – sau fiind defecte – lampa stroboscopică, testerul electronic, analizatorul de gaze...».” Sc. 23 VI 79 p. 5 (din fr. stroboscopique; LTR, DF; DN3, DEX-S)

stroboscopic definitie

stroboscopic dex

Intrare: stroboscopic
stroboscopic adjectiv