Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru strobil

STROBÍL, strobili, s. m. 1. (Zool.) Corpul inelat al teniei adulte. 2. (Bot.) Con compact la unele conifere. – Din fr. strobile.
STROBÍL, strobili, s. m. 1. (Zool.) Corpul inelat al teniei adulte. 2. (Bot.) Con compact la unele conifere. – Din fr. strobile.
strobíl s. m., pl. strobíli
STROBÍL s.m. 1. Con sau fruct compus al coniferelor. ♦ Spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. Corpul unui vierme inelat, alcătuit din proglote. [< fr. strobile, cf. gr. strobilos – obiect în spirală].
STROBÍL s. m. 1. fruct compus al coniferelor. ◊ spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. corpul unui vierme inelat, din proglote. (< fr. strobile, lat. strobilus)
*strobíl m. (vgr. stróbilos, lat. strobilus. V. strugure). Bot. Cucuruz (de brad).

strobil definitie

strobil dex

Intrare: strobil
strobil substantiv masculin