Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru strivitor

STRIVITÓR, -OÁRE, strivitori, -oare, adj. Care strivește sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ Fig. Care apasă, copleșește, covârșește. – Strivi + suf. -tor.
STRIVITÓR, -OÁRE, strivitori, -oare, adj. Care strivește sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ Fig. Care apasă, copleșește, covârșește. – Strivi + suf. -tor.
STRIVITÓR, -OÁRE, strivitori, -oare, adj. (Rar) Care strivește sau poate strivi; zdrobitor, nimicitor. Povară strivitoare. ◊ Fig. Crîncena durere, pe-un cap tînăr cînd s-apasă, Într-o clipă strivitoare cu păr alb în urmă-l lasă. ALECSANDRI, P. III 642.
strivitór adj. m., pl. strivitóri; f. sg. și pl. strivitoáre
strivitór adj. m., pl. strivitóri; f. sg. și pl. strivitoáre
STRIVITÓR adj. v. copleșitor, covârșitor, decisiv, determinant, hotărâtor.
STRIVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care strivește. /a (se) strivi + suf. ~tor
strivitor adj. v. COPLEȘITOR. COVÎRȘITOR. DECISIV. DETERMINANT. HOTĂRÎTOR.

strivitor definitie

strivitor dex

Intrare: strivitor
strivitor adjectiv