Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru striu

STRIU, striuri, s. n. Fiecare dintre șanțurile mici și paralele de pe suprafața unui obiect, a unei roci etc. – Din fr. strie.
STRIU, striuri, s. n. Fiecare dintre șanțurile mici și paralele de pe suprafața unui obiect, a unei roci etc. – Din fr. strie.
striu [pron. striu] s. n., art. stríul; pl. stríuri
striu s. n. [pron. strău], art. stríul; pl. stríuri
STRIU s. striație. (O piesă metalică cu ~uri.)
STRIU s.n. Fiecare dintre șanțurile mici, paralele, executate pe suprafața unui element de construcție, unei piese etc.; parte plină care separă la o coloană canelurile. [< fr. strie].
STRIU s. n. fiecare dintre șanțurile mici, paralele, pe suprafața unui element de construcție, a unei piese ceramice etc.; parte plină care separă la o coloană canelurile. (< fr. strie)
STRIU ~ri n. Fiecare dintre dungile paralele, ieșite în relief sau adâncite, de pe suprafața unui obiect sau corp. [Monosilabic] /<fr. strie
STRIU s. striație. (Zidărie cu ~uri.)

striu definitie

striu dex

Intrare: striu
striu substantiv neutru
  • pronunție: stríŭ