STRINGÉNT, -Ă, stringenți, -te, adj. Care trebuie să fie luat neapărat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu suferă amânare. – Din it. stringente.

STRINGÉNT, -Ă, stringenți, -te, adj. (Livr.) Care trebuie să fie luat neapărat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu suferă amânare. – Din it. stringente.

STRINGÉNT, -Ă, stringenți, -te, adj. Care trebuie numaidecît luat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu dă răgaz. Nevoie stringentă. Probleme de stringentă actualitate.

stringént adj. m., pl. stringénți; f. stringéntă, pl. stringénte

stringént adj. m., pl. stringénți; f. sg. stringéntă, pl. stringénte

STRINGÉNT adj., adv. 1. adj. v. imperios. 2. adj., adv. v. absolut.

STRINGÉNT, -Ă adj. Care se impune în mod imperios; presant. [< it. stringente].

STRINGÉNT, -Ă adj. care se impune cu necesitate, care nu suferă amânare; presant. (< it. stringente)

STRINGÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care necesită soluționare imediată; fără amânare; arzător; presant; imperios. /<it. stringente

*stringént, -ă adj. (lat. stringens, -éntis, care te strînge, te constrînge). Rar. Care trebuĭ: să fie luat în samă numaĭ de cît: nevoĭ stringente.

STRINGENT adj., adv. 1. adj. imperativ, imperios, presant. (Nevoi ~.) 2. adj., adv. absolut, imperios, (rar) neapărat. (Era ~ă nevoie să...)