Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru stringent

STRINGÉNT, -Ă, stringenți, -te, adj. Care trebuie să fie luat neapărat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu suferă amânare. – Din it. stringente.
STRINGÉNT, -Ă, stringenți, -te, adj. (Livr.) Care trebuie să fie luat neapărat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu suferă amânare. – Din it. stringente.
STRINGÉNT, -Ă, stringenți, -te, adj. Care trebuie numaidecît luat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu dă răgaz. Nevoie stringentă. Probleme de stringentă actualitate.
stringént adj. m., pl. stringénți; f. stringéntă, pl. stringénte
stringént adj. m., pl. stringénți; f. sg. stringéntă, pl. stringénte
STRINGÉNT adj., adv. 1. adj. v. imperios. 2. adj., adv. v. absolut.
STRINGÉNT, -Ă adj. Care se impune în mod imperios; presant. [< it. stringente].
STRINGÉNT, -Ă adj. care se impune cu necesitate, care nu suferă amânare; presant. (< it. stringente)
STRINGÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care necesită soluționare imediată; fără amânare; arzător; presant; imperios. /<it. stringente
*stringént, -ă adj. (lat. stringens, -éntis, care te strînge, te constrînge). Rar. Care trebuĭ: să fie luat în samă numaĭ de cît: nevoĭ stringente.
STRINGENT adj., adv. 1. adj. imperativ, imperios, presant. (Nevoi ~.) 2. adj., adv. absolut, imperios, (rar) neapărat. (Era ~ă nevoie să...)

stringent definitie

stringent dex

Intrare: stringent
stringent adjectiv