Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru stringență

STRINGÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi stringent. – Din it. stringenza.
STRINGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi stringent. – Din it. stringenza.
STRINGÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi stringent, de a se impune cu necesitate.
stringénță s. f., g.-d. art. stringénței
stringénță s. f., g.-d. art. stringénței; pl. stringénțe
STRINGÉNȚĂ s.f. Însușirea de a se impune cu necesitate, de a fi stringent. [Cf. it. stringenza].
STRINGÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi stringent. (< it. stringenza)
STRINGÉNȚĂ f. Caracter stringent. [G.-D. stringenței] /<it. stringenza
*stringénță f., pl. e. Caracteru lucruluĭ stringent.

stringență definitie

stringență dex

Intrare: stringență
stringență