Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru strigoaic─â

STRIGO├üIC─é, strigoaice, s. f. Strigoaie. ÔÖŽ Epitet dat unei femei b─âtr├óne ╚Öi rele. ÔÖŽ Vr─âjitoare. ÔÇô Probabil din strigoi + suf. -oaic─â. Cf. strig─â.
STRIGO├üIC─é, strigoaice, s. f. Strigoaie. ÔÖŽ Epitet dat unei femei b─âtr├óne ╚Öi rele. ÔÖŽ Vr─âjitoare. ÔÇô Probabil din strigoi + suf. -oaic─â. Cf. strig─â.
STRIGO├üIC─é, strigoaice, s. f. Strigoaie. Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci, m─âmuc─âi, ziceam eu ╚Öez├«nd... cu limba scoas-afar─â dinaintea mamei, jos l├«ng─â oale. CREANG─é, A. 45. Unde-i giup├«neasa B─âla╚Öa? ÔÇô Dracu o ╚Ötie... A fi umbl├«nd ca o strigoaic─â pe la c─âmar─â, pe la buc─ât─ârie, pe la sp─âl─âtorie, pe la grajd... ALECSANDRI, T. I 336. ÔÖŽ Epitet dat unei femei b─âtr├«ne ╚Öi rele. Strigoaica de vitreg─â iar─â se ╚Ťinu de c├«ra b─ârbatului s─âu ca s─â-╚Öi pr─âp─âdeasc─â copiii. ISPIRESCU, L. 334. Mai d─âun─âzi ├«i ab─âtuse strigoaicei [de jup├«neas─â] ca s─â-mi puie coarne de fier, ca pe vremea veche. ALECSANDRI, T. I 337. ÔÖŽ Vr─âjitoare.
strigoáică s. f., g.-d. art. strigoáicei; pl. strigoáice
strigoáică s. f., g.-d. art. strigoáicei; pl. strigoáice
STRIGOÁICĂ s. strigoaie, (pop.) strigă, (reg.) moroaică.
STRIGOÁICĂ ~ce f. 1) v. STRIGOAIE. 2) pop. Femeie care se ocupă cu vrăjitoria; vrăjitoare. /strigoaie + suf. ~că
strigoaic─â f. 1. vr─âjitoare cu coad─â care (zice-se) umbl─â la miezul nop╚Ťii prin sat ╚Öi iea mana vitelor, deoachie, chinue╚Öte sau poce╚Öte pe copii; 2. fig. bab─â ur├«t─â ╚Öi rea. [V. strig─â].
1. strigo├í─şe f., pl. tot a╚Öa, ╚Öi -o├í─şc─â f., pl. e (f. d. strigo─ş). Rar. Stahie.
STRIGOAIC─é s. strigoaie, (pop.) strig─â, (reg.) moroaic─â.

Strigoaic─â dex online | sinonim

Strigoaic─â definitie

Intrare: strigoaic─â
strigoaic─â substantiv feminin