Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru strigiformă

STRIGIFÓRMĂ, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări de pradă care vânează noaptea, cu capul mare, ochii mari și cu ciocul puternic; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. strigiforme.
STRIGIFÓRMĂ, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări de pradă care vânează noaptea, cu capul mare, ochii mari, așezați în față, cu ciocul puternic; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. strigiformes.
strigifórmă s. f., g.-d. art. strigifórmei; pl. strigifórme
strigifórmă s. f., pl. strigifórme
STRIGIFÓRME s.f.pl. Ordin de păsări răpitoare de noapte, cuprinzând buha, huhurezul, cucuveaua etc.; (la sg.) pasăre din acest ordin. [Sg. strigiformă. / < it. strigiformi, cf. lat. strix – cucuvea, forma – formă].
STRIGIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări răpitoare nocturne, cu auzul și văzul foarte dezvoltate, cu cioc puternic și ascuțit: strigidele și alte familii înrudite. (< it. strigiformi)
STRIGIFÓRMĂ ~e f. 1) la pl. Ordin de păsări răpitoare nocturne cu capul foarte mobil, cu ochii mari, îndreptați înainte, cu ciocul scurt, puternic, încovoiat (reprezentanți: bufnița, cucuveaua, huhurezul etc.). 2) Pasăre din acest ordin. /<fr. strigiformes, lat. strix, strigis
STRIGI- „buhă, cucuvea”. ◊ L. strix, igis „bufniță, cucuvea” > fr. strigi-, engl. id. > rom. strigi-. □ ~forme (v. -form), s. f. pl., ordin de păsări de pradă care vînează noaptea, cu auzul și văzul foarte dezvoltate, cu cioc puternic și ascuțit, cuprinzînd bufnița, striga, cucuveaua, huhurezul etc.; sin. răpitoare de noapte.

strigiformă definitie

strigiformă dex

Intrare: strigiformă
strigiformă substantiv feminin