Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru strigiform─â

STRIGIF├ôRM─é, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de p─âs─âri de prad─â care v├óneaz─â noaptea, cu capul mare, ochii mari ╚Öi cu ciocul puternic; (╚Öi la sg.) pas─âre din acest ordin. ÔÇô Din fr. strigiforme.
STRIGIF├ôRM─é, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de p─âs─âri de prad─â care v├óneaz─â noaptea, cu capul mare, ochii mari, a╚Öeza╚Ťi ├«n fa╚Ť─â, cu ciocul puternic; (╚Öi la sg.) pas─âre din acest ordin. ÔÇô Din fr. strigiformes.
strigif├│rm─â s. f., g.-d. art. strigif├│rmei; pl. strigif├│rme
strigif├│rm─â s. f., pl. strigif├│rme
STRIGIF├ôRME s.f.pl. Ordin de p─âs─âri r─âpitoare de noapte, cuprinz├ónd buha, huhurezul, cucuveaua etc.; (la sg.) pas─âre din acest ordin. [Sg. strigiform─â. / < it. strigiformi, cf. lat. strix ÔÇô cucuvea, forma ÔÇô form─â].
STRIGIF├ôRME s. f. pl. ordin de p─âs─âri r─âpitoare nocturne, cu auzul ╚Öi v─âzul foarte dezvoltate, cu cioc puternic ╚Öi ascu╚Ťit: strigidele ╚Öi alte familii ├«nrudite. (< it. strigiformi)
STRIGIF├ôRM─é ~e f. 1) la pl. Ordin de p─âs─âri r─âpitoare nocturne cu capul foarte mobil, cu ochii mari, ├«ndrepta╚Ťi ├«nainte, cu ciocul scurt, puternic, ├«ncovoiat (reprezentan╚Ťi: bufni╚Ťa, cucuveaua, huhurezul etc.). 2) Pas─âre din acest ordin. /<fr. strigiformes, lat. strix, strigis
STRIGI- ÔÇ×buh─â, cucuveaÔÇŁ. ÔŚŐ L. strix, igis ÔÇ×bufni╚Ť─â, cucuveaÔÇŁ > fr. strigi-, engl. id. > rom. strigi-. Ôľí ~forme (v. -form), s. f. pl., ordin de p─âs─âri de prad─â care v├«neaz─â noaptea, cu auzul ╚Öi v─âzul foarte dezvoltate, cu cioc puternic ╚Öi ascu╚Ťit, cuprinz├«nd bufni╚Ťa, striga, cucuveaua, huhurezul etc.; sin. r─âpitoare de noapte.

Strigiform─â dex online | sinonim

Strigiform─â definitie

Intrare: strigiform─â
strigiform─â substantiv feminin