Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru strie

STRI├ü, striez, vb. I. Tranz. A produce stria╚Ťii pe suprafa╚Ťa unui obiect. [Pr.: stri-a] ÔÇô Din fr. strier.
STR├ŹE, strii, s. f. (Anat.) 1. Grup de fibre nervoase cu traiect longitudinal, ├«n encefal. 2. Leziune a pielii cu aspect liniar. ÔÇô Din fr. strie.
STRI├ü, striez, vb. I. Tranz. A produce stria╚Ťii pe suprafa╚Ťa unui obiect. [Pr.: stri-a] ÔÇô Din fr. strier.
STR├ŹE, strii, s. f. (Anat.) 1. Grup de fibre nervoase cu traiect longitudinal, ├«n encefal. 2. Leziune a pielii cu aspect liniar. ÔÇô Din fr. strie.
stri├í (a ~) (stri-a) vb., ind. prez. 3 stri├íz─â, 1 pl. stri├ęm (stri-em); conj. prez. 3 s─â stri├ęze; ger. stri├şnd (stri-ind)
stri├í vb., ind. prez. 1 sg. stri├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. stri├íz─â (sil. stri-a-), 1 pl. stri├ęm (sil. stri-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. stri├ęze; ger. stri├şnd (sil. stri-ind)
str├şe s. f., g.-d. str├şei; pl. str├şi
STRI├ü vb. v. zim╚Ťui.
STRI├ü vb. I. tr. A executa stria╚Ťii pe suprafa╚Ťa unui obiect. [Pron. stri-a, p.i. 3,6 -iaz─â. / < fr. strier].
STR├ŹE s.f. (Anat.) 1. Grup de fibre nervoase. 2. Leziune atrofic─â a pielii cu aspect liniar. V. vergetur─â. [< fr. strie, cf. lat. stria ÔÇô brazd─â].
STRI├ü vb. tr. a executa stria╚Ťii pe suprafa╚Ťa unui obiect. (< fr. strier)
STR├ŹE s. f. 1. grup de fibre nervoase. 2. leziune atrofic─â a pielii cu aspect liniar. (< fr. strie, lat. stria)
A STRI├ü ~├ęz tranz. (suprafe╚Ťe ale unor corpuri) A acoperi cu striuri. /<fr. strier
*stri├ęz v. tr. (lat. striare). Zg├«r├«─ş ├«n lungime pin zg├«rietur─ş paralele sa┼ş aproape paralele: nisipu striaz─â sticla.

Strie dex online | sinonim

Strie definitie

Intrare: stria
stria verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: strie
strie substantiv feminin