Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru striden╚Ť─â

STRID├ëN╚Ü─é, (2) striden╚Ťe, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi strident. 2. Sunet, culoare, ton etc. strident. ÔÇô Din fr. stridence.
STRID├ëN╚Ü─é, (2) striden╚Ťe, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi strident. 2. Sunet, culoare, ton etc. strident. ÔÇô Din fr. stridence.
STRID├ëN╚Ü─é, striden╚Ťe, s. f. ├Änsu╚Öire a ceea ce este strident; sunet strident. Glas f─âr─â striden╚Ťe. Striden╚Ťa sirenelor.
strid├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. strid├ęn╚Ťei; (fenomene, manifest─âri) pl. strid├ęn╚Ťe
strid├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. strid├ęn╚Ťei; (fenomene, manifest─âri) pl. strid├ęn╚Ťe
STRID├ëN╚Ü─é s. 1. v. nepotrivire. 2. (fig.) violen╚Ť─â. (~ culorilor.)
STRID├ëN╚Ü─é s.f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este strident. ÔÖŽ Sunet, culoare, ton strident. [Cf. fr. stridence].
STRIDÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este strident. 2. sunet, culoare, ton etc. strident. (< fr. stridence)
STRIDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter strident. 2) la pl. Sunet sau culoare stridentă. /<fr. stridence
STRIDEN╚Ü─é s. 1. dezacord, discordan╚Ť─â, discrepan╚Ť─â, disonan╚Ť─â, distonant─â, neconcordan╚Ť─â, nepotrivire. (~ ├«ntre elementele unui ansamblu.) 2. (fig.) violen╚Ť─â. (~ culorilor.)

Striden╚Ť─â dex online | sinonim

Striden╚Ť─â definitie

Intrare: striden╚Ť─â
striden╚Ť─â substantiv feminin