strictețe definitie

10 definiții pentru strictețe

STRICTÉȚE s. f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate, severitate, asprime. – Strict + suf. -ețe.
STRICTÉȚE s. f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate, severitate, asprime. – Strict + suf. -ețe.
STRICTÉȚE s. f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate, severitate, asprime. Atitudinea socialistă față de muncă presupune respectarea cu strictețe a disciplinei socialiste a muncii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. – Variantă: strictéță (HASDEU, I. V. 31) s. f.
strictéțe s. f., art. strictéțea, g.-d. art. strictéței
strictéțe s. f., art. strictéțea, g.-d. art. strictéței
STRICTÉȚE s. v. severitate.
STRICTÉȚE s.f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate. [< strict + -ețe].
STRICTÉȚE s. f. însușirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate. (după it. strettezza)
STRICTÉȚE f. 1) Caracter strict. 2) Atitudine a celui care este strict. [G.-D. stricteței] /strict + suf. ~ețe
STRICTEȚE s. asprime, constrîngere, intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strășnicie, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.)

strictețe dex

Intrare: strictețe (g.-d. -țe)
strictețe g.-d. -țe substantiv feminin
Intrare: strictețe (g.-d. -ți)
strictețe g.-d. -ți