stricăcios definitie

10 definiții pentru stricăcios

STRICĂCIÓS, -OÁSĂ, stricăcioși, -oase, adj. Dăunător, vătămător. – Strica + suf. -ăcios.
STRICĂCIÓS, -OÁSĂ, stricăcioși, -oase, adj. Dăunător, vătămător. – Strica + suf. -ăcios.
STRICĂCIÓS, -OÁSĂ, stricâcioși, -oase, adj. (Învechit și arhaizant) Vătămător, dăunător. Tu, creștin plin de lepra iubirii stricăcioase... putea-vei tu să mai înveți pe cei fără de lege. GALACTION, O. I 171. Asemine cu cel soare ce cu focul de prin rază Ierburile stricăcioase le mai și înveninează. CONACHI, P. 280.
stricăciós adj. m., pl. stricăcióși; f. stricăcioásă, pl. stricăcioáse
stricăciós adj. m., pl. stricăcióși; f. sg. stricăcioásă, pl. stricăcioáse
STRICĂCIÓS adj. v. alterabil, dăunător, efemer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.
STRICĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care se strică ușor. 2) v. STRICĂTOR. /a (se) strica + suf. ~ăcios
stricăcios a. 1. care (se) strică ușor; 2. vătămător: poamele necoapte sunt stricăcioase stomacului.
stricăcĭós, -oásă adj. Vătămător: apa prea multă e stricăcĭoasă semănăturilor.
stricăcios adj. v. ALTERABIL. DĂUNĂTOR. EFEMER. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PIERITOR. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. SCHIMBĂTOR. STRICĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VĂTĂMĂTOR. VREMELNIC.

stricăcios dex

Intrare: stricăcios
stricăcios adjectiv