striațiune definitie

13 definiții pentru striațiune

STRIÁȚIE, striații, s. f. Fiecare dintre dungile fine, paralele, care se observă pe anumite corpuri, scoase în relief, săpate în adâncime sau care se detașează pe un fond de culoare diferită; (cu sens colectiv) sistem format din astfel de dungi. [Pr.: stri-a-. – Var.: striațiúne s. f.] – Din fr. striation.
STRIAȚIÚNE s. f. v. striație.
STRIÁȚIE, striații, s. f. Fiecare dintre dungile fine, paralele, care se observă pe anumite corpuri, scoase în relief, săpate în adâncime sau care se detașează pe un fond de culoare diferită; (cu sens colectiv) sistem format din astfel de dungi. [Pr.: stri-a-. – Var.: striațiúne s. f.] – Din fr. striation.
STRIAȚIÚNE s. f. v. striație.
STRIÁȚIE, striații, s. f. Fiecare dintre dungile foarte fine, paralele între ele, săpate în adîncime (scoase în relief sau deosebite prin culoarea lor) pe care le au anumite corpuri; (cu sens colectiv) sistem format de astfel de dungi. Striația orizontală a mușchilor scheletului. (În forma striațiune) Unul din noi a găsit în acești mușchi o striațiune longitudinală, adesea întreruptă, a fibrei. BABEȘ, O. A. I 133. – Variantă: striațiúne s. f.
STRIAȚIÚNE s. f. v. striație.
striáție (stri-a-ți-e) s. f., art. striáția (-ți-a), g.-d. art. striáției; pl. striáții, art. striáțiile (-ți-i-)
striáție s. f. (sil. stri-a-ți-e), art. striáția (sil. -ți-a), g.-d. art. striáției; pl. striáții, art. striáțiile (sil. -ți-i-)
STRIÁȚIE s. 1. v. dungă. 2. striu.
STRIÁȚIE s.f. Dungă, linie foarte fină, în relief, paralelă cu alte dungi asemănătoare. ♦ (La pl.) Sistem de asemenea dungi. [Gen. -iei, var. striațiune s.f. / < fr. striation].
STRIAȚIÚNE s.f. v. striație.
STRIÁȚIE s. f. dungă, linie foarte fină, în relief, paralelă cu alte dungi asemănătoare. (< fr. striation)
STRIAȚIE s. 1. dungă, nervură, vînă. (Marmură cu ~ii.) 2. striu. (Zidărie cu ~ii.)

striațiune dex

Intrare: striație
striație substantiv feminin
  • silabisire: stri-a-ți-e
striațiune