stria definitie

2 intrări

14 definiții pentru stria

STRIÁ, striez, vb. I. Tranz. A produce striații pe suprafața unui obiect. [Pr.: stri-a] – Din fr. strier.
STRÍE, strii, s. f. (Anat.) 1. Grup de fibre nervoase cu traiect longitudinal, în encefal. 2. Leziune a pielii cu aspect liniar. – Din fr. strie.
STRIÁ, striez, vb. I. Tranz. A produce striații pe suprafața unui obiect. [Pr.: stri-a] – Din fr. strier.
STRÍE, strii, s. f. (Anat.) 1. Grup de fibre nervoase cu traiect longitudinal, în encefal. 2. Leziune a pielii cu aspect liniar. – Din fr. strie.
striá (a ~) (stri-a) vb., ind. prez. 3 striáză, 1 pl. striém (stri-em); conj. prez. 3 să striéze; ger. striínd (stri-ind)
striá vb., ind. prez. 1 sg. striéz, 3 sg. și pl. striáză (sil. stri-a-), 1 pl. striém (sil. stri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. striéze; ger. striínd (sil. stri-ind)
stríe s. f., g.-d. stríei; pl. stríi
STRIÁ vb. v. zimțui.
STRIÁ vb. I. tr. A executa striații pe suprafața unui obiect. [Pron. stri-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. strier].
STRÍE s.f. (Anat.) 1. Grup de fibre nervoase. 2. Leziune atrofică a pielii cu aspect liniar. V. vergetură. [< fr. strie, cf. lat. stria – brazdă].
STRIÁ vb. tr. a executa striații pe suprafața unui obiect. (< fr. strier)
STRÍE s. f. 1. grup de fibre nervoase. 2. leziune atrofică a pielii cu aspect liniar. (< fr. strie, lat. stria)
A STRIÁ ~éz tranz. (suprafețe ale unor corpuri) A acoperi cu striuri. /<fr. strier
*striéz v. tr. (lat. striare). Zgîrîĭ în lungime pin zgîrieturĭ paralele saŭ aproape paralele: nisipu striază sticla.

stria dex

Intrare: stria
stria verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: strie
strie substantiv feminin