strepezi definitie

27 definiții pentru strepezi

STERPEZÍ vb. IV v. strepezi.
STREPEZÍ, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație de iritare neplăcută în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [Var.: sterpezí vb. IV] – Probabil lat. *extorpidire (< torpidus).
STERPEZÍ vb. IV v. strepezi.
STREPEZÍ, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație de iritare neplăcută în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [Var.: sterpezí vb. IV] – Probabil lat. *extorpidire (< torpidus).
STRÉPEDE, strepezi, s. m. 1. Numele unor larve care se găsesc în brînză (v. cîșiță), în slănină sau în grăunțele de grîu (v. gărgăriță). 2. Arahnidă care trăiește în brînză, în pastramă și în alte alimente (Tirogliphus siro).
STREPEZÍ, strepezesc, vb. IV. Refl. (Despre dinți) A se irita, producînd o senzație foarte neplăcută, din cauza consumului de fructe acre. Mi s-au strepezit toți dinții. TOPÎRCEANU, B. 91. Unul mănîncă aguridă și altuia i se strepezesc dinții sau părinții mănîncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții (= unul face greșeala și altul trage ponosul). ◊ Tranz. Ie o înghețată, doar te-i mai răcori... De care poftești?... De alămîie?... – Ba nu, că-mi strepezesc dinții. ALECSANDRI, T. I 159. La privire v-arătați prea bune, Dar verzi, în loc să folosiți, Voi dinții strepeziți. DONICI, la TDRG. (Fig.) Pe Manlache îl prinsese un neastîmpăr, care i-a strepezit tot sîngele din vine. POPA, V. 251. Mizeria aceasta îl strepezea pe Pașadia. M. I. CARAGIALE, C. 134.
strepezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezésc, imperf. 3 sg. strepezeá; conj. prez. 3 să strepezeáscă
strepezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezésc, imperf. 3 sg. strepezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. strepezeáscă
STRÉPED adj. v. strepezit.
STRÉPEDE s. (ENTOM.) câșiță, (Munt.) carete, (Transilv. și Bucov.) codaț. (~ este o larvă care se dezvoltă în brânza alterată.)
STREPEZÍ vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinții.)
strépede (-zi), s. m. – Vierme de brînză, larva de la Piophila casei. – Megl. strépii. Origine incertă. Pare un der. din lat. trĕpĭdus, cf. treapăd (Tiktin). Este de presupus că pl. strepezi ar fi dus la un sing. analogic *strepeză, de la care, prin regresiune, s-ar putea explica rezultatul din megl. și alb. štrep, considerîndu-se -ză drept suf. Semantic, se explică prin ideea de mîncărime sau de mișcare agitată. – Der. din sl. črŭvĭ „vierme” (Cihac, II, 373), direct sau prin intermediul alb., nu este posibilă. Cf. Byck-Graur 26; Rosetti, II, 122.
strepezí (-zésc, -ít), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Crețu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din serpidus < lat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s. f. (iritare a dinților).
STRÉPEDE ~zi m. Larvă care trăiește în unele alimente (brânză, slănină, pastramă etc.). /cf. alb. shtrep
A STREPEZÍ pers. 3 ~éște tranz. A face să se strepezească. /cf. strepede
A SE STREPEZÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre dinți și cavitatea bucală) A se irita puternic și dureros în urma consumării de alimente astringente (în special fructe acre). /cf. sterpede
strepede m. vierme ce se tace mai ales în oțet. [Cf. albanez ȘTREP, vierme].
strepezì v. se zice de starea bolnavă a gingiilor provocată de influența unor sucuri acre (dinții strepezesc când se mănâncă mere acre sau necoapte): părinții mănâncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții. CR. [Derivat dela strepede: lit. a se înăcri ca strepedea].
sterpezesc, V. strepezesc.
strépede m., pl. zĭ (cp. cu lat. tripidus, tremurător, agitat, ca répede din rápidus. Cp. și cu alb. štrep, strepede). Vest. Un fel de verme (larvă) care se face în brînză orĭ în slănină (phióphila cásei și dermestes lardarius). – În Bz. și strapézĭ (pl.): Bună-ĭ brînza cu strapizĭ: Cum mănîncĭ, și verșĭ (P. P.). Se numește și cîșiță. Cp. cu repede, s. m.
strepezésc și (maĭ rar) străp- și sterp- v. tr. (alb. strapizoj, maltratez, d. it. strapazzare, a uza prea, care vine d. pazzo, nebun. V. ștrapaț. Cp. cu mă bălăbănesc). Ostenesc dințiĭ pin acreală așa în cît să nu maĭ pot mînca: lămîĭa strepezește dințiĭ (Și intr. în L. V. dințiĭ strepezesc). V. refl. Părințiĭ mănîncă aguridă, și copiilor li se strepezesc dințiĭ (Prov.). V. știresc, zălesc.
streped adj. v. STREPEZIT.
STREPEDE s. (ENTOM.) cîșiță, (Munt.) carete, (Transilv. și Bucov.) codaț. (~ este o larvă care se dezvoltă în brînza alterată.)
STREPEZI vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinții.)
strépede, strepezi, s.m. – Vierme de brânză; codaț. ♦ (onom.) Strepede, Strepedea, nume de familie (34 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cuv. autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. shtrep „vierme”, cu o formă veche, reconstituită, *strepez (cu pl. strepezi), din rad. i.-e. *serp-, *srp- „a se târi” (Russu, 1970: 198); din alb. shtrep (MDA).
strepezí, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria, 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX; v. și DER); cf. strepede (MDA).
strepezí, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX).

strepezi dex

Intrare: strepede
strepede substantiv masculin
Intrare: strepezi
strepezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
sterpezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: streped
streped