Dicționare ale limbii române

2 intrări

37 definiții pentru stremțos

drențos, ~oa a vz zdrențos
STREMȚÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
STREMȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
STRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
TRENȚĂRÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
ZDRENȚĂRÓS, -OÁSĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, zdrențuit; zdrențos. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) îmbrăcat în zdrențe, cu haine foarte uzate; flenduros. [Var.: zdrențurós, -oásă, stremțurós, -oásă, strențurós, -oásă, trențărós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -ăros.
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.
STREMȚÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
STREMȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
STRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
TRENȚĂRÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
ZDRENȚĂRÓS, -OASĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, zdrențuit; zdrențos. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) îmbrăcat în zdrențe, cu haine foarte uzate; flenduros. [Var.: zdrențurós, -oásă, stremțurós, -oásă, strențurós, -oásă, trențărós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -ăros.
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
STREMȚÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențos.
STREMȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
STRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
TRENȚĂRÓS, -OÁSĂ, trențăroși, -oase, adj. În zdrențe; zdrențăros. Îți aduci aminte, cocoane, că acum patru ani ai primit în curtea domniei-tale un copil trențăros și smerit? FILIMON, C. 114. – Variante: trențerós, -oásă (SADOVEANU, O. VII 82, BOLINTINEANU, O. 284), tremțurós, -oásă (CREANGĂ, A. 57) adj.
ZDRENȚĂRÓS, -OÁSĂ, zdrențăroși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe, rupt, zdrențuit. Țăranii erau mai mult bărbați, toți ghemuiți în cojoacele lor zdrențăroase, pe marginea peronului. DUMITRIU, N. 70. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe. Un vagabond zdrențăros, trecînd pe stradă, s-a oprit și privește cu jind... la blana călduroasă a parvenitului. ANGHEL-IOSIF, C. L. 234. Geaba harnic, sănătos, Dac-ai umbla zdrențăros. BIBICESCU, P. P. 117. ◊ (Substantivat) Burghezia a rîs, la început, părîndu-i-se foarte cu haz lupta zdrențăroșilor. PAS, Z. IV 150. – Variante: zdrențerós, -oásă (STANCU, D. 85), zdrențurós, -oásă (PAS, Z. F 201), stremțurós, -oásă (CREANGĂ, P. 190), strențurós, -oásă (HOGAȘ, M. N. 119, SEVASTOS, N. 36) adj.
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. Se duse la curtea împăratului, unde, de bună seamă, zdrențos cum era, nu-l cunoștea nimeni. RETEGANUL, P. II 19. – Variantă: stremțós, -oásă (NEGRUZZI, S. I 253) adj.
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
ZDRENȚĂRÓS, -OÁSĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe, rupt, zdrențuit. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Îmbrăcat în zdrențe. [Var.: zdrențurós, -oásă, stremțurós, -oásă, strențurós, -oásă, trențărós, -oásă adj.] – Din zdreanță + suf. -ăr-os.
ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Din zdreanță + suf. -os.
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros.
zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse
zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. sg. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse
zdrențós adj. m., pl. zdrențóși; f. sg. zdrențoásă, pl. zdrențoáse
ZDRENȚĂRÓS adj. 1. v. zdrențuit. 2. jerpelit, peticit, rupt, zdrențuit, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~oase.) 3. flenduros, rupt, zdrențuit, (pop.) zdrențos, (reg.) cotrențos, (Mold., Bucov. și Transilv.) felegos, (prin Transilv.) rânticos. (Om ~.) 4. ferfenițit, hărtănit, rupt, sfâșiat, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~oasă.)
ZDRENȚÓS adj. v. flenduros, găurit, rupt, sfâșiat, uzat, zdrențăros, zdrențuit.
ZDRENȚĂRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre îmbrăcăminte) Care este prefăcut în zdrențe; flenduros. 2) (despre persoane) Care este îmbrăcat în zdrențe; flenduros; rufos; ferfenițos. /zdreanță + suf. ~ăros
ZDRENȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. ZDRENȚĂROS. /zdreanță + suf. ~os
sdrențeros a. îmbrăcat în sdrențe.
stremțuros a. Mold. sdrențuros: mă vezi gârbovă și stremțuroasă CR. [V. treanță].
zdrențărós și -ț(ur)ós, -oásă adj. (d. zdreanță). Îmbrăcat în zdrențe: un calic zdrențăros. Adv. zdrențăros îmbrăcată (vest). – Și trenț-, (s)tremț- (nord), strenț-, zdremț-. La Cant. și strămțos. V. jărchinos.
ZDRENȚĂROS adj. 1. găurit, rupt, sfîșiat, uzat, zdrențuit, (pop.) zdrențos. (Un cerșetor cu haine ~.) 2. jerpelit, peticit, rupt, zdrențuit, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~.) 3. flenduros, rupt, zdrențuit, (pop.) zdrențos, (reg.) cotrențos, (Mold., Bucov. și Transilv.) felegos, (prin Transilv.) rînticos. (Om ~.) 4. ferfenițit, hărtănit, rupt, sfîșiat, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~.)
zdrențos adj. v. FLENDUROS. GĂURIT. RUPT. SFÎȘIAT. UZAT. ZDRENȚĂROS. ZDRENȚUIT.

stremțos definitie

stremțos dex

Intrare: zdrențos
stremțos adjectiv
zdrențos adjectiv
drențos
Intrare: zdrențăros
stremțos adjectiv
zdrențuros adjectiv
trențăros adjectiv
strențuros adjectiv
stremțuros adjectiv
zdremțăros adjectiv
zdrențăros adjectiv