Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru strein

STR─é├ŹN, -─é, str─âini, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care face parte din popula╚Ťia altei ╚Ť─âri dec├ót aceea ├«n care se afl─â sau tr─âie╚Öte; (om, fiin╚Ť─â) care este originar─â din alt─â regiune, localitate etc. dec├ót aceea ├«n care se afl─â sau locuie╚Öte, tr─âie╚Öte. ÔÖŽ (Persoan─â) care apar╚Ťine unei na╚Ťionalit─â╚Ťi ce nu formeaz─â, ├«n cadrul unui stat, o minoritate na╚Ťional─â. 2. Adj. (Despre ╚Ť─âri, locuri) Care este altul dec├ót cel de origine al cuiva. ÔÖŽ Care apar╚Ťine sau este propriu altui popor dec├ót cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care nu se afl─â ├«n rela╚Ťii apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ÔŚŐ Loc. adv. Prin (sau printre, ├«n) str─âini = departe de cas─â, ├«ntre oameni necunoscu╚Ťi, neprieteno╚Öi. ÔÖŽ (Om) ├«nstr─âinat (suflete╚Öte), dep─ârtat de... 4. Adj. Care este ├«n afar─â de preocup─ârile sau de interesele cuiva. ÔÖŽ Care nu are nicio leg─âtur─â, nicio contingen╚Ť─â cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care apar╚Ťine altuia. 6. Adj. Care este de alt─â natur─â, are alte particularit─â╚Ťi dec├ót mediul ├«n care se afl─â. 7. Adj. Neobi╚Önuit; bizar. [Var.: (pop.) stre├şn, -─â adj., s. m. ╚Öi f.] ÔÇô Et. nec.
STRE├ŹN, -─é adj., s. m. ╚Öi f. v. str─âin.
STR─é├ŹN, -─é, str─âini, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care face parte din popula╚Ťia altei ╚Ť─âri dec├ót aceea ├«n care se afl─â sau tr─âie╚Öte; (om, fiin╚Ť─â) care este originar─â din alt─â regiune, localitate etc. dec├ót aceea ├«n care se afl─â sau locuie╚Öte, tr─âie╚Öte. ÔÖŽ (Persoan─â) care apar╚Ťine unei na╚Ťionalit─â╚Ťi ce nu formeaz─â, ├«n cadrul unui stat, o minoritate na╚Ťional─â. 2. Adj. (Despre ╚Ť─âri, locuri) Care este altul dec├ót cel de origine al cuiva. ÔÖŽ Care apar╚Ťine sau este propriu altui popor dec├ót cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care nu se afl─â ├«n rela╚Ťii apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ÔŚŐ Loc. adv. Prin (sau printre, ├«n) str─âini = departe de cas─â, ├«ntre oameni necunoscu╚Ťi, neprieteno╚Öi. ÔÖŽ (Om) ├«nstr─âinat (suflete╚Öte), dep─ârtat de... 4. Adj. Care este ├«n afar─â de preocup─ârile sau de interesele cuiva. ÔÖŽ Care nu are nici o leg─âtur─â, nici o contingen╚Ť─â cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care apar╚Ťine altuia. 6. Adj. Care este de alt─â natur─â, are alte particularit─â╚Ťi dec├ót mediul ├«n care se afl─â. 7. Adj. Neobi╚Önuit; bizar. [Var.: (pop.) stre├şn, -─â adj., s. m. ╚Öi f.] ÔÇô Et. nec.
STRE├ŹN, -─é adj., s. m. ╚Öi f. v. str─âin.
STR─é├ŹN1, -─é, str─âini, -e, adj. 1. (Despre persoane) Care face parte din popula╚Ťia altei ╚Ť─âri dec├«t aceea ├«n care se afl─â sau tr─âie╚Öte sau care este originar din alt─â regiune sau localitate dec├«t aceea ├«n care se afl─â. Ce ╚Ťi-am zis eu? ÔÇô C─â s├«nt str─âin. ÔÇô Str─âin de Suceava. DELAVRANCEA, O. II 180. Dintr-alte ╚Ť─âri, de soare pline, Pe unde-a╚Ťi fost ╚Öi voi str─âine, Veni╚Ťi, dragi p─âs─âri, ├«napoi ÔÇô Veni╚Ťi cu bine! CO╚śBUC, P. I 90. S─ârmane omule, r─âu drum ai apucat. Se vede c─â e╚Öti str─âin ╚Öi nu cuno╚Öti locurile pe aici. CREANG─é, P. 202. ├Än acel echipagiu, dinapoi, era... un june brunet, care de pe barbet─â ╚Öi muste╚Ťi se cuno╚Ötea c─â era str─âin. NEGRUZZI, S. I 37. ÔŚŐ Expr. A m├«nca p├«ine str─âin─â = a tr─âi departe de ai s─âi. Mi-i destul de a tr─âi dep─ârtat de patria mea, ├«s s─âtul de a m├«nca p├«ne str─âin─â. KOG─éLNICEANU, S. 128. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri locale) S─ârmani cu suflet ars de dor, De tihna st─ârii la un loc, De cerul lor senin ╚Öi sf├«nt, De ╚Ťara lor, de-al lor p─âm├«nt, Str─âini in lumea tutulor, Tr─âiesc b─âtu╚Ťi, ├«n calea lor, de nenoroc. NECULU╚Ü─é, ╚Ü. D. 63. Foaie verde bob n─âut, Drumul de cine-i b─âtut? De-o fat─â str─âin─â-n ╚Ťear─â Ca ╚Öi-un cuc de prim─âvar─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 207. ÔÖŽ (Despre ╚Ť─âri, locuri) Altul dec├«t cel de ba╚Ötin─â al cuiva. Frunz─â verde s─âlcioar─â, Trage-o c─âtan─â s─â moar─â ╚ś-a╚Öa trage de cu mil─â C─â moare-n ╚Ťear─â str─âin─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 319. ÔÖŽ Ministerul Afacerilor Str─âine = Ministerul Afacerilor Externe. (La tratativele interna╚Ťionale) Partea str─âin─â = fiecare dintre ╚Ť─ârile sau delega╚Ťiile prezente la o conferin╚Ť─â interna╚Ťional─â, considerat─â din punctul de vedere subiectiv al celorlalte. ÔÖŽ Care apar╚Ťine sau este propriu altui popor dec├«t cel al vorbitorului. Vorbeau ca apa limbi str─âine. SADOVEANU, O. I 497. Ne gr─âiesc ├«ntr-o limb─â str─âin─â, parc─â noi am fi pricopsi╚Ťi ca d├«n╚Öii. Ce-ai zice tu, Gheorghi, dac─â te-a╚Ö pov─â╚Ťui ├«n limba nem╚Ťeasc─â? ALECSANDRI, T. I 265. 2. Care nu se afl─â ├«n rela╚Ťii apropiate de rudenie sau de prietenie cu cineva, care este sau se simte stingher, izolat ├«ntre al╚Ťii. Se sim╚Ťea ├«ntre ele mai str─âin─â ca ├«n ziua ├«nt├«i c├«nd a venit aici ├«n slujb─â. AG├ÄRBICEANU, S. P. 43. De mi-ai da tot bunul lumii, Niciodat─â n-am s─â-i spun C─â-i orfan, ╚Öi niciodat─â N-o s─â ╚Ötie c─â-i str─âin, C─â e moart─â m─â-sa biata, ╚śi c─â eu de mil─â-l ╚Ťin. CO╚śBUC, P. II 271. ÔÖŽ ├Änstr─âinat, dep─ârtat de..., p─âr─âsit. ╚śi p-aici s-a╚Ťin, Calea c─â mi-╚Ťi ╚Ťin Patruzeci ╚Öi cinci, Cincizeci f─âr─â cinci De voinici levin╚Ťi Str─âini de p─ârin╚Ťi De c├«nd ereau mici. TEODORESCU, P. P. 491. ÔÖŽ Care este dep─ârtat suflete╚Öte (de cineva sau de ceva). Lui Petrea i se p─ârea c─â oamenii ─â╚Ötia tr─âiesc ├«ntr-o lume str─âin─â, o lume care nu-╚Öi deschide spre el nici o porti╚Ť─â. V. ROM. iulie 1953, 116. Adeseori, c├«nd treci ├Än cale-mi, draga mea, Din nop╚Ťi ad├«nci ╚Öi reci Rasare-a jelei stea. ╚śi c├«t ├«mi pare r─âu, Str─âin─â c├«nd te-ar─â╚Ťi, C─â parc─â nu-s tot eu, Acel din alte d─â╚Ťi. P─éUN-PINCIO, P. 54. 3. Care este ├«n afar─â de preocup─ârile sau de interesele cuiva. Am cetit [versurile] ca pe ceva str─âin, le-am sim╚Ťit totu╚Öi substan╚Ťa proprie, ├«n ad├«ncimea trecutului ╚Öi a tinere╚Ťii. SADOVEANU, E. 5. Chestiunile materiale ├«mi s├«nt cu totul str─âine ╚Öi indiferente. REBREANU, I. 87. P─âcat c─â ├«╚Öi pierdea prea mult─â vreme citind c─âr╚Ťi cu totul str─âine de carier─â. BART, E. 119. Niciodat─â nu le-a trecut prin minte c─â ├«n afar─â de a fi scriitori, s├«ntem ╚Öi noi cet─â╚Ťeni, ╚Öi c─â prin urmare, nimic din ce e comun durerilor ╚Öi bucuriilor celorlal╚Ťi, nu poate s─â ne fie str─âin. ANGHEL, PR. 186. 4. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care apar╚Ťine altuia. Dup─â ce ├«n luna lui iunie ╚Öi-au clocit ou─âle lor cenu╚Öii ├«n cuiburi str─âine sau ├«n scorburi de copaci se adun─â de petrec ├«n stoluri. ODOBESCU, S. III 31. ÔŚŐ Fig. Vorbise iar cu acea voce str─âin─â. DUMITRIU, N. 32. C-un glas str─âin care parc─â venea din ad├«ncimile p─âm├«ntului ├«mi zise... GANE, N. III 177. ÔÖŽ Care nu are nici o leg─âtur─â, nici o contingen╚Ť─â cu ceva, care e departe de ceva. Nimic din spurcarea de acum un ceas... nu-i mai atinge ╚Öi le e str─âin─â. C. PETRESCU, C. V. 251. L-ar fi dorit s─â vorbeasc─â, s─â vorbeasc─â, s─â spun─â tot ce ╚Ötie... ╚śi el tace, cu totul str─âin. SAHIA, N. 74. Z├«mbeam copil─âros, Voios ╚Öi generos, Str─âin de r─âutate. MACEDONSKI, O. I 122. 5. Care e de alt─â natur─â, are alte particularit─â╚Ťi dec├«t mediul ├«n care se afl─â. Corpurile str─âine dintr-un lichid. 6. Neobi╚Önuit, straniu, ciudat. Apa se f─âcuse ca de argint. Lucie ╚Öi metalic─â. Lumina nu p─âtrundea ├«n ad├«ncul ei. Iar lumina ├«ns─â╚Öi era ╚Ötears─â ╚Öi s─ârac─â, lumin─â str─âin─â, ciudat─â, ca ├«n vremea unei eclipse. DUMITRIU, P. F. 12. Str─âin la vorb─â ╚Öi la port, Luce╚Öti f─âr─â de via╚Ť─â, C─âci eu s├«nt vie, tu e╚Öti mort, ╚śi ochiul t─âu m─â-nghea╚Ť─â. EMINESCU, O. I 171. ÔÇô Variant─â: stre├şn, -─â (C. PETRESCU, C. V. 360, ISPIRESCU, L. 368, JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 110) adj.
STR─é├ŹN2, -─é, str─âini, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care apar╚Ťine (ca origine, ca cet─â╚Ťenie) altei ╚Ť─âri dec├«t aceea ├«n care se afl─â; persoan─â care este din alt loc dec├«t acela ├«n care se afl─â sau ├«n care tr─âie╚Öte ╚Öi care este necunoscut─â celor dimprejur. ├Äntr-o bun─â zi, iat─â c─â intr─â pe poarta ogr─âzii doi str─âini. SADOVEANU, O. VII 324. Str─âinii de toate semin╚Ťiile veneau de obicei aci c─âl─âuzi╚Ťi de agen╚Ťii birourilor maritime. BART, E. 361. Ce spui tu, str─âine? ╚śtefan e departe, Bra╚Ťul s─âu prin taberi mii de mor╚Ťi ├«mparte. BOLINTINEANU, O. 34. Drumurile de fier au s─â ├«mbog─â╚Ťeasc─â pe str─âinii care le-or face, iar nu pe noi. ALECSANDRI, T. I 361. ÔÖŽ Persoan─â apar╚Ťin├«nd unei na╚Ťionalit─â╚Ťi care formeaz─â, ├«n cadrul unui stat burghez, o minoritate na╚Ťional─â. 2. Persoan─â care nu se afl─â ├«n rela╚Ťii apropiate, de rudenie sau de prietenie (cu cineva). A vorbit cu voce alb─â, m-a privit cu ostilitate, ca pe un str─âin, ╚Öi str─âin am r─âmas. CAMIL PETRESCU, U. N. 417. Dragostea ce-i ar─âtau to╚Ťi ai casei f─âcu pe Radu s─â nu se mai simt─â ├«ntre str─âini. VLAHU╚Ü─é, O. A. 111. Cum n-oi pl├«nge, dac─â de trii ani de zile m─â g─âsesc printre str─âini. ALECSANDRI, T. I 188. ÔŚŐ Loc. adv. Prin (sau ├«n) str─âini = departe de cas─â, ├«ntre oameni necunoscu╚Ťi, neprieteno╚Öi. M─âmuc─â, nu vreau s─â m─â duc ├«n str─âini... nu vreau s─â plec de l├«ng─â tine. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 47. Fl─âc─âul aceala, din copil─âria lui se trezise prin str─âini, f─âr─â s─â cunoasc─â tat─â ╚Öi mam─â, ╚Öi f─âr─â nici o rud─â care s─â-l ocroteasc─â ╚Öi s─â-l ajute. CREANG─é, P. 139. C─â te-am iubit at├«ta, putea-vei tu s─â ier╚Ťi? Cu fa╚Ťa spre p─ârete m─â las─â prin str─âini, S─â-nghe╚Ťe sub pleoape a ochilor lumini. EMINESCU, O. I 127. 3. Persoan─â care nu face parte dintr-o institu╚Ťie sau dintr-o ├«ntreprindere, considerat─â ├«n raport cu acestea. Accesul str─âinilor este interzis. ÔÇô Variant─â: stre├şn, -─â (CREANG─é, A. 24) s. m. ╚Öi f.
STRE├ŹN1, -─é adj. v. str─âin1.
STRE├ŹN2, -─é s. m. ╚Öi f. v. str─âin2.
str─â├şn adj. m., s. m., pl. str─â├şni; adj. f., s. f. str─â├şn─â, pl. str─â├şne
str─â├şn adj. m., s. m., pl. str─â├şni; f. sg. str─â├şn─â, pl. str─â├şne
STR─é├ŹN adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, n─âstru╚Önic, neobi╚Önuit, original, paradoxal, singular, straniu.
STR─é├ŹN adj., s. 1. adj., s. prip─â╚Öit, venetic, (├«nv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. venetic, (prin Ban.) avenitur─â, (├«nv.) curbet, venitur─â. (Un ~ prip─â╚Öit undeva.) 3. adj., s. pribeag, (├«nv.) nemernic, venit, (slavonism ├«nv.) proidit. (E ~ pe la noi.) 4. adj., s. (├«nv.) varvar. (E ~ de aceste locuri.) 5. adj. v. ├«nstr─âinat. 6. adj. v. stingher. 7. adj. v. necunoscut. 8. adj. extern. (Probleme ~ preocup─ârilor noastre.)
Str─âin Ôëá autohton, indigen, neao╚Ö
str─â├şn (-n─â), adj. ÔÇô 1. Venetic, din alt─â parte. ÔÇô 2. Necunoscut. ÔÇô 3. Care nu este familiar. ÔÇô 4. Al altuia, diferit. ÔÇô Var. ├«nv. strein, stri(i)n ╚Öi der. Lat. extraneus (Miklosich, Cons., I, 58; Cihac, I, 264; Koerting 3526). Acest etimon admis de filologia mai veche a fost respins de moderni, din cauza dificult─â╚Ťii fonetice: rezultatul normal pare c─â ar trebui s─â fie *str├«i. Totu╚Öi este evident c─â acest cuv├«nt a suferit o alterare ├«nc─â din lat., cf. rezultatele aberante din it. straino (Rohlfs, Ital., 464), tosc., umbr. straino, calabr. strainu ÔÇ×f─âr─â st─âp├«nÔÇŁ. De╚Öi nu ╚Ötim s─â explic─âm mecanismul acestei modific─âri, se poate admite o metatez─â a lui i (extraneus ÔÇ║ *extrainu), ca ├«n rubeus ÔÇ║ roib, habeat ÔÇ║ aib─â etc. ├Än fine, prob─â irefutabil─â c─â avem de a face cu un element mo╚Ötenit este prezen╚Ťa der. astrina ÔÇ×a ├«nstr─âinaÔÇŁ cu forma rotacizat─â astriirat ├«n sec. XVI (cf. DAR). Este necesar, prin urmare, s─â pornim de la o faz─â intermediar─â a lat. extraneus; dar cele care s-au ar─âtat p├«n─â acum nu par sigure (lat. exterraneus, Cre╚Ťu 371; lat. *exterrinus, Densusianu, Rom., XXXIII, 286 ╚Öi R. critic─â, V, 134; lat. *extralienus, Pu╚Öcariu, Dacor., VIII, 105). Oricum, der. din sl. stranin┼ş ÔÇ×pelegrinÔÇŁ (Weigand, Jb., III, 214; Pu╚Öcariu 1651; Procopovici, Dacor, IV, 1157; REW 3098) sau sl. stran┼ş ÔÇ×regiuneÔÇŁ (Skok, Arch. Rom., VIII, 159) pare ╚Öi mai dificil ╚Öi nu se potrive╚Öte cu alte ├«mprumuturi, cf. stran─â. Der. (├«n)str─âina (var. ├«nv. astrina), vb. (a trimite ├«n str─âin─âtate, a desp─âm├«nteni; a aliena; a ├«ntoarce simpatia ├«n ostilitate); ├«nstr─âin─âtor, adj. (care ├«nstr─âineaz─â); str─âin─âtate, s. f. (╚Ťar─â care nu este patria); ├«nstr─âin─âtate, s. f. (├«nv., exil, surghiun); str─âine╚Öte, adv. (ca str─âinii); str─âinism, s. n. (xenofilie; cuv├«nt str─âin).
STR─é├ŹN ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival 1) Care ╚Ťine de alt─â ╚Ťar─â; propriu altei ╚Ť─âri. Turi╚Öti ~i. 2) Care este originar din alt─â parte. Om ~. ÔŚŐ Prin ~i printre oameni necunoscu╚Ťi; departe de cas─â, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu apar╚Ťine vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se afl─â ├«n rela╚Ťii de rudenie; care nu este ├«nrudit; care este membru al altei familii. Copil ~. 5) Care ├«mp─ârt─â╚Öe╚Öte concep╚Ťii contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de alt─â natur─â. 6) ╚Öi adverbial Care este desp─âr╚Ťit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natur─â) de mediul ├«n care se afl─â. Corp ~. 8) Care nu se leag─â (de ceva); care este departe (de ceva). ~ de aceste preocup─âri. /<lat. extraneus
str─âin a. 1. care e de alt─â na╚Ťiune sau din alt─â ╚Ťar─â: obiceiuri str─âine; 2. ce nu e al s─âu: avere str─âin─â. [Redus din str─ânin ÔÇô slav. STRAN─ČN┼Č]. ÔĽĹ m. om din alt─â ╚Ťar─â: au venit mul╚Ťi str─âini.
str─â├şn, -─â s. ╚Öi adj. (vsl. stran─şn┼ş, bg. stranen, str─âin). Din alt loc (╚Ťar─â, jude╚Ť, ora╚Ö) sa┼ş din alt─â societate (popor, familie): un str─âin, o ╚Ťar─â str─âin─â, o vorb─â str─âin─â. Al altu─şa: a pune m├«na pe o avere str─âin─â. ÔÇô ├Än vest strein. V. rom. striin (├Än Ps. S. ╚Öi Cod. Vor. striiru). Az─ş ├«n Serbia, Ban. Olt. Trans. strin.
stre├şn V. str─âin.
str─âin adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. N─éSTRU╚śNIC. NEOBI╚śNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU.
STR─éIN adj., s. 1. adj., s. prip─â╚Öit, venetic, (├«nv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. venetic, (prin Ban.) avenitur─â, (├«nv.) curbet, venitur─â. (Un ~ prip─â╚Öit undeva.) 3. adj., s. pribeag, (├«nv.) nemernic, venit, (slavonism ├«nv.) proidit. (E ~ pe la noi.) 4. adj., s. (├«nv.) varvar. (E ~ de aceste locuri.) 5. adj. ├«nstr─âinat, (fig.) dezr─âd─âcinat. (~ printre ai s─âi.) 6. adj. izolat, stingher. (Se sim╚Ťea ~ ├«n sala de bal.) 7. adj. necunoscut. (Ast─âzi mi-e╚Öti complet ~.) 8. adj. extern. (Probleme ~ preocup─ârilor noastre.)
STR─éIN. Subst. Str─âin, persoan─â str─âin─â, (om) necunoscut; nou venit; nou sosit. Musafir, oaspete, invitat. Intrus, venetic (adesea peior.); emigrant, emigra╚Ť, imigrant, refugiat, expatriat, exilat, deportat, fugar, b─âjenar, pribeag, surghiunit, surghiun (├«nv.). Lume str─âin─â, str─âinime; ╚Ťar─â str─âin─â, str─âin─âtate. Cosmopolitism. Xenomanie, xenofilie. Xenofobie. Cosmopolit. Xenoman, xenofil. Xenofob. Adj. Str─âin, str─âinel (dim., pop.), str─âinior, str─âinuc (rar), necunoscut de origine str─âin─â, de peste m─âri. Emigrant, emigrat, imigrant, refugiat, expatriat, exilat, deportat, fugar, fugit, pribeag, pribegitor (rar), relegat (├«nv.). surghiunit. Vb. A fi str─âin, a se sim╚Ťi str─âin, a tr─âi printre str─âini, a m├«nca p├«ine str─âin─â, a fi departe de ai s─âi, a tr─âi ├«n pribegie, a pribegi. A p─âr─âsi locurile natale, a se ├«nstr─âina, a emigra, a se refugia, a se expatria, a (se) exila, a se b─âjeni, a se b─âjen─âri (├«nv.). A deporta, a exila, a expulza, a expatria, a relega (├«nv.), a surghiuni. Adv. Prin (printre, ├«n) str─âini; prin (├«n) str─âinime; peste hotare; de peste hotare; din str─âin─âtate, din ╚Ť─âri str─âine. V. c─âl─âtorie, locuitor, pedeaps─â, plecare, singur─âtate, vizit─â.
HOMO SUM: HUMANI NIL A ME ALIENUM PUTO (lat.) sunt om: nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e str─âin ÔÇô Teren╚Ťiu, ÔÇ×Heauton timorumenosÔÇŁ, act. I, scena 1, 25. Vers devenit expresie a sentimentului de solidaritate uman─â.
LEGIUNEA STR─éIN─é, forma╚Ťiune militar─â francez─â ai c─ârei membri sunt recruta╚Ťi voluntar, ├«n urma unei selec╚Ťii dure, ├«n cea mai mare parte, dintre str─âini. Creat─â de Ludovic Filip printr-un decret, ├«n 1831, ├«n Algeria (Sidi bel Abb├Ęs). A participat mai ales la ac╚Ťiuni de peste m─âri (Mexic, Indochina, Africa de Nord, precum ╚Öi ├«n cele dou─â r─âzboaie mondiale). ├Än 1962, dup─â proclamarea independen╚Ťei Algeriei, ╚Öi-a mutat sediul ├«n Fran╚Ťa, fiind redimensionat─â ╚Öi restructurat─â.
STREIN adj. 1. -u, Ioni╚Ť─â (├Ä Div); -ov, N. act. 2. Str─âin, Gr. act.
a prinde posturi str─âine expr. a vorbi aiurea, a tr─ânc─âni f─âr─â noim─â.
STR─éIN b─âlt─âre╚Ť, str─âinar, str─âinez.

Strein dex online | sinonim

Strein definitie

Intrare: str─âin (adj.)
str─âin adjectiv
strein adjectiv
Intrare: Strein
Strein
Intrare: str─âin (s.m.)
str─âin substantiv masculin
strein substantiv masculin