strecheat definitie

2 intrări

16 definiții pentru strecheat

STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Înv. și pop.) (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.
STRECHEÁT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Înv. și pop.) (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea.
STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.
STRECHEÁT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea.
STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Mai ales la pers. 3; despre animale, rar despre oameni) A porni în goană nebună, speriat (sau ca și cum ar fi speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație. V. căpia. (Cu pronunțare regională) Dară hargatul, cînd au fost pe la prînzul cel mare, au început iarăși a străchea și au ținut tot o fugă pînă acasă. SBIERA, P. 239. Vrei să-ți spun una și bună?... Ai strechet la bătrînețe... ALECSANDRI, T. 1276.
STRECHEÁT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Despre animale) Atins de streche, speriat de streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, neîntreg la minte, nebun, țicnit. V. căpiat. Cine-i strecheatul Despot, îl știm, precum îl știți. ALECSANDRI, T. II 165.
strecheá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 strecheáză
strecheá vb., ind. prez. 1 sg. strechéz, 3 sg. și pl. strecheáză
STRECHEÁ vb. (MED. VET.) (reg.) a bâzdări. (O vită care a ~.)
STRECHEÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
STRECHEÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
A STRECHEÁ pers. 3 ~ză intranz. 1) (despre animale) A fugi înțepat sau ca înțepat de streche. 2) fig. pop. A se comporta în mod straniu, neobișnuit. 3) fig. A da semne de nebunie. /Din streche
strechea vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.
STRECHEA vb. (MED. VET.) (reg.) a bîzdări. (O vită care a ~.)
strecheat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.
strecheat, -ă, strecheați, -te adj. furios, dement

strecheat dex

Intrare: strechea
strechea verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: strecheat
strecheat