Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 958111:

STRATEGÍE s. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea superioară a războiului în ansamblul lui; mijloc sau ansamblu de mijloace folosite pentru asigurarea victoriei. Strategia lor era mai mult tătărească, tactica mai mult polonă. HASDEU, I. V. 72. Am lepădat toate romanțele și m-am apucat de cetit pre Tucidid și pre Xenofon... Nededat în strategie, n-am putut prețui nici frumoasa retragere a celor zece mii, nici războaiele peloponisiace. NEGRUZZI, S. I 61. Războiul defensiv, socotindu-l ca o parte a strategiei sau a politicii războiului, s-a adus la cea mai mare perfecție de romîni. BĂLCESCU, O. I 27. ◊ Fig. Se vede că au deprins o strategie care nu dă greș. Deși madama Profira întrebuințează un băț cu mîna stîngă, și-l întrebuințează energic, godacii in scurt izbutesc s-o facă să scoată niște grozave țipete de spaimă. SWADOVEANU, O. VIII 177. Tovarășii lui Radu Comșa, cu poftă de vorbă deschisă de băutură, începură să istorisească intîmplări pline de interes, în legătură cu tactica și strategia electorală. C. PETRESCU, Î. II 136. 2. Fig. Știința conducerii luptei revoluționare a proletariatului, prin determinarea direcției principale a atacului pe care trebuie să-l dea proletariatul în etapa respectivă a revoluției și prin elaborarea planului de repartizare și de utilizare justă a forțelor revoluționare. Congresul al V-lea a elaborat strategia și tactica partidului. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 40.

Strategie dex online | sinonim

Strategie definitie