Dicționare ale limbii române

2 intrări

15 definiții pentru stras

STRAS, strasuri, s. n. Sticlă de diferite forme folosită ca imitație de pietre prețioase pentru podoabe; obiect de podoabă făcut din asemenea bucăți de sticlă. [Var.: ștras s. n.] – Din fr. strass, germ. Strass.
ȘTRAS s. n. v. stras.
STRAS, strasuri, s. n. Sticlă de diferite forme poliedrice, șlefuită pe fețe, care conține plumb, folosită ca imitație de pietre prețioase pentru podoabe; obiect de podoabă făcut din asemenea bucăți de sticlă. [Var.: ștras s. n.] – Din fr. strass, germ. Strass.
ȘTRAS s. n. v. stras.
STRAS, strasuri, s. n. Sticlă sintetică din care se fac imitații de pietre prețioase. V. similidiamant.
!stras/ștras s. n., pl. strásuri/ștrásuri
ștras v. stras
stras s. n., pl. strásuri
STRAS s.n. Substanță sticloasă care imită diamantul și alte pietre prețioase. [Pl. -suri. / < fr. strass, cf. Strass – numele inventatorului].
STRAS s. n. substanță sticloasă care imită diamantul și alte pietre prețioase. (< fr. strass, germ. Strass)
STRAS ~uri n. Sticlă de calitate înaltă, din care se fac imitații de pietre prețioase. /<fr. strass, germ. Strass
stras n. compozițiune ce imitează diamantul.
*stras și ștras n., pl. urĭ (germ. stras, după numele unul gĭuvaĭergiŭ care a răspîndit moda strasurilor în sec. XVIII). Diamant fals (făcut din silicat de potasă și din plumb).
*ștras, V. stras.
*STRAȘ cf. blg. cтpaшимиp < sf. Evstrație (etim. Weig). 1. Strașa f. (16 B III 363); Strășeni s. 2. + -ca: Strășca, Ioniță, mold. (R I X 196). 3.-4. Cf. Strășna, D., mold. 1821 (BCI XV 102) și Streașin, vatag (16 A IV 262), ambele și din subst. strașină.

stras definitie

stras dex

Intrare: stras
stras substantiv neutru
ștras substantiv neutru
Intrare: Straș
Straș