STRAPÁȚ, strapațuri, s. n. (Reg.) Arșiță. – Cf. germ. Strapaze „muncă grea, oboseală”.

STRAPÁȚ, strapațuri, s. n. (Reg.) Arșiță. – Cf. germ. Strapaze „muncă grea, oboseală”.

STRAPÁȚ, strapațuri, s. n. (Mold.) Arșiță. Așa se năruiește și mănăstirea numită a Doamnei, a căriia păreți stau încă ca și cînd în pizma veacurilor, dar eu am găsit vitele mahalagiilor creștini adăpostindu-se într-însa de strapațul soarelui. La HEM 1746.

strapáț, V. ștrapaț.

*ștrapáț n., pl. urĭ (germ. strapaze, d. it. strapazzo, muncă grea, osteneală. V. strepezesc). Fam. Corvadă, muncă: haĭne de strapaț. – Și str-. V. dîrvală.