straniu definitie

13 definiții pentru straniu

STRÁNIU, -IE, stranii, adj. (Adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. Cf. it. strano.
STRÁNIU, -IE, stranii, adj. (Livr.; adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. Cf. it. strano.
STRÁNIU, -IE, stranii, adj. Care iese din comun, greu de explicat, neînțeles, ciudat, bizar. Cu un zîmbet straniu pe buze, își porni și Tomșa trîmba lui de călăreți. SADOVEANU, O. VII 12. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri pînă azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit. REBREANU, P. S. 167. În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? EMINESCU O. I 228. Ce stranie ființă!... aș crede c-am visat, De n-aș vedea în mînă-mi cununa ce mi-a dat. ALECSANDRI, T. II 207. ◊ (Adverbial) Văzut-ai cît de straniu privesc la vii groparii? LESNEA, C. D. 51. Ochii negri care ardeau straniu. REBREANU, R. I 94. Miez de noapte bate, straniu răspunzînd din stîncă-n stîncă. IOSIF, PATR. 62.
strániu [niu pron. niu] adj. m., f. stránie (-ni-e); pl. m. și f. stránii
strániu adj. m. [-niu pron. -niu], f. stránie (sil. -ni-e); pl. m. și f. stránii
STRÁNIU adj. v. neobișnuit.
STRÁNIU, -IE adj. (adesea adv.) Ciudat, neobișnuit, bizar. [Pron. -niu. / < it. stranio].
STRÁNIU, -IE adj. (și adv.) ciudat, neobișnuit, bizar. (< it. stranio)
strániu (-ie), adj. – Neobișnuit. It. stranio.
STRÁNIU ~e (~i) Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om ~. Purtare ~e. [Sil. -niu] /<it. stranio
straniu a. ciudat: o stranie ființă AL. [Cf. străin].
*strániŭ, -ĭe adj. (fr. étrange, d. lat. ex-tráneus, străin; it strano, straniŭ). Curios, bizar, neînțeles cĭudat: om lucru straniŭ. Adv. A te purta straniŭ.
STRANIU adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

straniu dex

Intrare: straniu
straniu adjectiv
  • pronunție: -niu pr. -nĭu