Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru straiță

STRÁIȚĂ, straițe, s. f. (Reg.) Traistă. – Cf. alb. strajcë.
STRÁIȚĂ, straițe, s. f. (Reg.) Traistă. – Cf. alb. strajcë.
STRÁIȚĂ, straițe, s. f. (Regional) Traistă. Anul ăsta, n-am făcut lînă de la oile mele nici de-o straiță. DUMITRIU, N. 183. Baba s-a sculat cu noaptea în cap și, gătînd cu merinde straița slugei, îi dete drumul, arătîndu-i calea ce duce la pășune. BOTA, P. 86.
!stráița-pópii (plantă) s. f. art., g.-d. art. stráiței-pópii
stráiță (reg.) s. f., g.-d. art. stráiței; pl. stráițe
stráița-pópii s. f.
stráiță s. f., g.-d. art. stráiței; pl. stráițe
STRAIȚA-PÓPII s. v. traista-ciobanului.
STRÁIȚĂ s. v. desagă, traistă.
straiță f. Tr. traistă: o straiță de ceapă. [Albanez STRAIȚA].
stráistă și stráiță, V. traistă.
tráistă f., pl. e (din maĭ vechĭu táistră, táinstră și tráistră, înrudit cu tăgîrță. D. rom. vine mgr. tágistron, ngr. táistro și tráisto, alb. trastă și straistă, rut. táistra, pol. tajstra și tanistra, ceh. tanystra [de unde germ. tornister, raniță], ung. tarisznya). Săculeț de merinde purtat pe umăr (îl poartă țăraniĭ, maĭ ales cĭobaniĭ, și cerșitoriĭ). Traista cĭobanuluĭ saŭ (Trans.) punga popiĭ, o plantă umbeliferă care crește pe lîngă drumurĭ și pin grădinĭ (capsella bursa pastóris). – În Maram. Fc. și Bas. și stráistă, în Trans. și stráiță. În Olt. pl. și trăiștĭ (NPl. Ceaur, 68 și 81).
straița-ciobanului s. v. TRAISTA-CIOBANULUI.
straița-popii s. v. TRAISTA-CIOBANULUI.
straiță s. v. DESAGĂ. TRAISTĂ.
stráiță, straițe, s.f. – Traistă: „Apoi, nănașa dă pânzătura din straiță la mireasă...” (Papahagi, 1925: 319). (Maram., Trans.). – Cuv. autohton (Philippide); cf. alb. strajcë (Șăineanu, DEX).

straiță definitie

straiță dex

Intrare: straiță
straiță substantiv feminin
Intrare: straița-popii
straița-popii substantiv feminin articulat