strachină definitie

12 definiții pentru strachină

STRÁCHINĂ, străchini, s. f. Vas de lut ars, de ceramică etc., ușor adâncit, întrebuințat la țară în loc de farfurie; blid. ♦ Cantitate de mâncare cuprinsă într-un astfel de vas. – Din ngr. ostrákinos.
STRÁCHINĂ, străchini, s. f. Vas de lut ars, de ceramică etc., ușor adâncit, întrebuințat la țară în loc de farfurie; blid. ♦ Cantitate de mâncare cuprinsă într-un astfel de vas. – Din ngr. ostrákinos.
STRÁCHINĂ, străchini, s. f. Vas de lut ars, ușor adîncit, întrebuințat în loc de farfurie; blid. Peste drum baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile. REBREANU, R. II 109. Luînd strachina cu drele și urechiuși și scăfița cu usturoi, veni de se așeză pe iarbă lîngă naframa cu mămăligă. HOGAȘ, M. N. 68. Răstoarnă apoi sarmalele în strachină și i le pune dinainte. CREANGĂ, P. 32. Pune brînza în strachină și întinge pe alăturea, se spune despre un om zgîrcit. ◊ Expr. A mînca dintr-o strachină cu cineva = a fi foarte bun prieten cu cineva. A călca în străchini v. călca. ♦ Conținutul unui astfel de vas. Vîntul se liniști și se puse la masă; iar după ce mîncă o strachină de lapte dulce de căprioară și bău apă de micșunele dintr-o oală de marmură, se puse la povestit. ISPIRESCU, L. 114.
stráchină s. f., g.-d. art. strắchinii; pl. strắchini
stráchină s. f., g.-d. art. străchinii; pl. străchini
STRÁCHINĂ s. blid, (Transilv., Ban. și Olt.) taier. (O ~ de mâncare.)
stráchină (-ắchini), s. f. – Vas de lut ars, ceramică etc., blid. Mgr. ỏστραϰίνος „scoică” (Cihac, II, 704; Murnu 54), cu pierderea vocalei o considerat drept art. f. Sl. strakina „vocabulum dubium” (Miklosich, Lexicon, 887) trebuie să provină din rom.
STRÁCHINĂ străchini f. 1) Vas (de lut, de metal etc.) adâncit, cu diverse întrebuințări. * A mânca dintr-o ~ cu cineva a fi prieten foarte bun cu cineva. 2) Conținutul unui asemenea vas. O ~ de făină. /<ngr. ostrákinos
strachină f. vas de pământ; a călca în străchini, a fi prost, beat, fudul. [Gr. bizantin OSTRAKINA, (oală) de pământ: inițiala a căzut prin confuziune cu articolul].
stráchină f., pl. străchinĭ (mgr. ostrákina, strachină, vgr. ostrákinos, de lut, d. óstrakon, troacă, scoĭcă, strachină, óstron, stridie. V. stridie, ostracizm. Cp. cu mesteacăn). Farfurie saŭ castron de lut. Vas de strachină (Bibl. 1688, după vgr. ostrákinon aggeîon), vas de lut. A umbla par’c’aĭ călca în străchinĭ, a păși afectat orĭ straniŭ, (fig.) a devia de la buna purtare. V. ceanac.
STRACHINĂ s. blid, (Transilv., Ban. și Olt.) taier. (O ~ de mîncare.)
a călca în străchini expr. 1. a fi stângaci. 2. a face gafe.

strachină dex

Intrare: strachină
strachină substantiv feminin