strabism definitie

11 definiții pentru strabism

STRABÍSM s. n. Anomalie care constă în lipsa de paralelism a axelor globilor oculari, având drept urmare privirea crucișă. – Din fr. strabisme.
STRABÍSM s. n. Anomalie care constă în lipsa de paralelism a axelor vizuale, având drept urmare privirea crucișă. – Din fr. strabisme.
STRABÍSM s. n. Anomalie constînd în lipsa de paralelism a axelor globilor oculari (ceea ce face ca persoana respectivă să se uite cruciș). Colonelul medic șef al spitalului... amenință să fie atins de strabism. C. PETRESCU, Î. II 72.
strabísm s. n.
strabísm s. n.
STRABÍSM s. (MED.) privire încrucișată.
STRABÍSM s.n. Infirmitate, boală în care ochiul se îndepărtează involuntar de axa vizuală; privire încrucișată. [< fr. strabisme].
STRABÍSM s. n. tulburare a vederii datorită lipsei de coordonare a activității globilor oculari, unul din ochi îndepărtându-se involuntar de axa vizuală. (< fr. strabisme)
STRABÍSM n. Infirmitate caracterizată prin imposibilitatea de a vedea normal același obiect cu amândoi ochii; privire încrucișată. /<fr. strabisme
*strabízm n. (vgr. strabĭsmós, d. strabós, șpanchĭ. V. strîmb). Med. Defectu de a fi zbanghiŭ.
STRABISM s. (MED.) privire încrucișată.

strabism dex

Intrare: strabism
strabism substantiv neutru