strătăia definitie

8 definiții pentru strătăia

STRĂTĂIÁ, strătái, vb. I. Tranz. (Pop.) A întretăia. [Pr.: -tă-ia] – Pref. stră- + tăia.
STRĂTĂIÁ, strătái, vb. I. Tranz. (Rar) A întretăia. [Pr.: -tă-ia] – Stră- + tăia.
STRĂTĂIÁ, strătái, vb. I. Tranz. (Rar) A întretăia. Mi-a strătăiat lupul calea astăzi prin pădure. PAMFILE, A. R. 260. Cărări... strătaie poienile. VLAHUȚĂ, la TDRG.
strătăiá (a ~) (pop.) vb., ind. 1 și 2 sg. strătái, 3 strătáie, 1 pl. strătăiém, 2 pl. strătăiáți; conj. prez. 3 să strătáie; ger. strătăínd; part. strătăiát
strătăiá vb., ind. și conj. prez. 1 sg. strătái, 3 sg. și pl. strătáie, 1 pl. strătăiém; ger. strătăínd
STRĂTĂIÁ vb. v. interfera, intersecta, încrucișa, întretăia.
strătăià v. a întretăia: cărări strătaie poienile.
strătăia vb. v. INTERFERA. INTERSECTA. ÎNCRUCIȘA. ÎNTRETĂIA.

strătăia dex

Intrare: strătăia
strătăia verb grupa I conjugarea I