Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru str─âmuta

STR─éMUT├ü, str─âm├║t, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) muta ├«n alt loc, ├«n alt─â parte; a(-╚Öi) schimba locul, sediul, locuin╚Ťa. ÔŚŐ Expr. (Refl.) A se str─âmuta de aici (sau din via╚Ť─â) = a muri. (Trans.; fam.) A str─âmuta (cuiva) f─âlcile (sau c─âpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere ├«n obraz. A-╚Öi str─âmuta f─âlcile = a c─âsca mult, tare. ÔÖŽ (Jur.) A dispune o str─âmutare. 2. Tranz. (├Änv.) A-╚Öi schimba g├óndurile, hot─âr├órile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. ÔÇô Lat. *extramutare (= transmutare).
STR─éMUT├ü, str─âm├║t, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) muta ├«n alt loc, ├«n alt─â parte; a(-╚Öi) schimba locul, sediul, locuin╚Ťa. ÔŚŐ Expr. (Refl.) A se str─âmuta de aici (sau din via╚Ť─â) = a muri. (Tranz.; fam.) A str─âmuta (cuiva) f─âlcile (sau c─âpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere ├«n obraz. A-╚Öi str─âmuta f─âlcile = a c─âsca mult, tare. 2. Tranz. (├Änv.) A-╚Öi schimba g├óndurile, hot─âr├órile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. ÔÇô Lat. *extramutare (= transmutare).
STR─éMUT├ü, str─âm├║t, vb. I. 1. Refl. A se muta ├«n alt loc, ├«n alt─â parte. C├«nd am ajuns la partea doua a abecedarului, m-am str─âmutat la alt─â ╚Öcoal─â. I. BOTEZ, ╚śC. 33. S─ârind cu ciuta ╚Öi cu capra, din pisc ├«n pisc ╚Öi din st├«nc─â-n st├«nc─â, cine ne opre╚Öte acum de a ne str─âmuta p├«n─â ╚Öi ├«n mun╚Ťii no╚Ötri? ODOBESCU, S. III 86. Haida! s─â m─â str─âmut acum de la Turnu tocmai la Bac─âu, ├«n vreme ce biata S─âftica, dup─â ce m─â c─âutase pe la Cahul, venea s─â m─â g─âsasc─â ├«n fundul Valahiei. ALECSANDRI, T. I 372. ÔŚŐ Fig. Pleoapele-mi c─âzur─â peste ochi ╚Öi, ├«n loc de ├«ntuneric, o puternic─â lumin─â ├«mi inund─â privirea... iar ├«nchipuirea mea se str─âmut─â, ├«ntr-o clip─â, ├«n alte lumi, ├«n alte timpuri. HOGA╚ś, M. N. 17. ÔŚŐ Expr. A se str─âmuta de aici (sau din via╚Ť─â) = a muri. O m├«ng├«iere tot va r─âm├«ne ├«n durerea voastr─â, c─â s-a str─âmutat de aici f─âr─â zbucium ╚Öi ├«ndelung─â tortur─â. CARAGIALE, O. VII 28. ÔÖŽ Tranz. A muta dintr-un loc ├«n altul; a schimba locui. Ca ├«ntotdeauna, Vanea, soldatul, uitase s─â str─âmute dintr-o tunic─â ├«n alta toate instrumentele nichelate care alc─âtuiau trusa de concentrare a domnului comandant. C. PETRESCU, ├Ä. I 3. Nu cumva crezi tu c─â eu m-am hot─âr├«t s─â-mi str─âmut domiciliul. HOGA╚ś, M. N. 9. Ion-vod─â str─âmut─â scaunul ╚Ť─ârii la Ia╚Öi. HASDEU, I. V. 32. ÔŚŐ (Familiar, ├«n fraze hiperbolice) Se scoal─â-n sf├«r╚Öit Mih─âileanu turbat, alearg─â pe scen─â, afl─â cine fusese ┬źmi╚Öelul┬╗ ╚Öi-i arde lui Iorgu cu sete c├«teva perechi de palme de-i str─âmut─â c─âpriorii. CARAGIALE, O. III 11. Toate aceste suspin─âri m─â fac s─â casc p├«n-├«mi str─âmut f─âlcile. ALECSANDRI, T. 1015. 2. Tranz. (├Änvechit) A schimba, a modifica (g├«nduri, hot─âr├«ri, sentimente). Mai v├«rtos nu c─âuta s─â str─âmu╚Ťi ├«ncrederea ce b─ârbatul dumitale are ├«n mine. NEGRUZZI, S. III 484. Judec├«nd iar─â╚Öi nestatornicia omenirii ╚Öi socotind mai ├«nainte c─â cu lesnire poate s─â-╚Öi str─âmute hot─âr├«rea, au g─âsit de cuviin╚Ť─â ca s─â o ├«ns─âmneze ├«ntr-un loc care pururea s─â-i fie subt vedere, spre aducere-aminte. DR─éGHICI, R. 187. ÔŚŐ Refl. pas. Ascult─â, Logofete! Scrie ├«ndat─â aice pe h├«rtia asta c─â ├«nt─ârim aceast─â hot─âr├«re ╚Öi poruncim s─â nu se str─âmute ├«n veci. NEGRUZZI, S. I 306. 3. Tranz. A schimba ├«n altceva; a preface, a transforma. (Refl. pas.) Munca silnic─â se str─âmut─â ├«n recluziune.
strămutá (a ~) vb., ind. prez. 3 strămútă
strămutá vb., ind. prez. 1 sg. strămút, 3 sg. și pl. strămútă
STR─éMUT├ü vb. 1. a disloca. (A str─âmuta o popula╚Ťie.) 2. a (se) deplasa, a (se) muta, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) petrece, (fam.) a (se) trambala. (Se str─âmuta dintr-un loc ├«n altul.) 3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (├«nv.) a (se) premutarisi. (S-a str─âmutat cu slujba la Ploie╚Öti.)
STRĂMUTÁ vb. v. metamorfoza, modifica, muta, preface, preschimba, schimba, transforma.
A STR─éMUT├ü str─âm├║t tranz. (obiecte) A mi╚Öca (pu╚Ťin) din loc; a clinti; a urni. /<lat. extramutare
A SE STR─éMUT├ü m─â str─âm├║t intranz. A se muta (cu traiul) ├«n alt loc; a-╚Öi schimba locul (de trai); a trece ├«n alt─â parte. ÔŚŐ ~ din via╚Ť─â a muri. /<lat. extramutare
str─âmut├á v. a muta dintrÔÇÖun loc ├«ntrÔÇÖaltul. [Lat. *EXTRAMUTARE].
str─âm├║t, a -├í V. tr. (str─â- ╚Öi mut). Mut dincolo, ├«ntrÔÇÖun loc ma─ş dep─ârtat: a str─âmuta lucrurile, a str─âmuta un func╚Ťionar (a-l transfera), a te str─âmuta ├«n alt─â ╚Ťar─â.
str─âmuta vb. v. METAMORFOZA. MODIFICA. MUTA. PREFACE. PRESCHIMBA. SCHIMBA. TRANSFORMA.
STR─éMUTA vb. 1. a disloca. (A ~ o popula╚Ťie.) 2. a (se) deplasa, a (se) muta, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) petrece. (Se ~ dintr-un loc ├«n altul.) 3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (├«nv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Ploie╚Öti.)
str─âmut├í, str─âmut, vb. refl. ÔÇô 1. A se muta, a pleca. 2. A se schimba. 3. A deveni palid la fa╚Ť─â: ÔÇ×De jale ╚Öi de banat / Fa╚Ťa nu s-o str─âmutatÔÇŁ (Papahagi, 1925: 216). ÔÇô Lat. *extramutare (= transmutare) (╚ś─âineanu, DEX, MDA).
a-i str─âmuta (cuiva) c─âpriorii expr. a lovi (pe cineva) tare peste obraz.

Str─âmuta dex online | sinonim

Str─âmuta definitie

Intrare: str─âmuta
str─âmuta verb grupa I conjugarea I