strămoșesc definitie

10 definiții pentru strămoșesc

STRĂMOȘÉSC, -EÁSCĂ, strămoșești, adj. Care aparține strămoșilor, privitor la strămoși; moștenit de la strămoși; ancestral, străvechi, străbun, străbunesc. – Strămoș + suf. -esc.
STRĂMOȘÉSC, -EÁSCĂ, strămoșești, adj. Care aparține strămoșilor, privitor la strămoși; moștenit de la strămoși; ancestral, străvechi, străbun, străbunesc. – Strămoș + suf. -esc.
STRĂMOȘÉSC, -EÁSCĂ, strămoșești, adj. Al strămoșilor; moștenit de la strămoși; străvechi. Din averea strămoșească astăzi nu mai am nimic, Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. Datina strămoșească este ca cea mai frumoasă fată din munți să cînte-n ziua asta cintecul lui Ștefan-vodă. ALECSANDRI, T. II 10. Toate aceste vechi rămășițe a gloriei strămoșești... le vizitam, călăuzit de un bătrîn mazil din Cotnari. NEGRUZZI, S. I 184. Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate; împacă patimile și urile dintre noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție. KOGĂLNICEANU, S. A. 110.
strămoșésc adj. m., f. strămoșeáscă; pl. m. și f. strămoșéști
strămoșésc adj. m., f. strămoșeáscă; pl. m. și f. strămoșéști
STRĂMOȘÉSC adj. 1. părintesc, străbun, (înv.) străbunesc. (Să ne apărăm moșia ~ească.) 2. (înv.) tătânesc. (Legea ~ească.)
STRĂMOȘÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care aparține strămoșilor; privitor la generațiile precedente; străbun; străvechi. 2) Care este transmis prin moștenire; ancestral; moștenit; ereditar. Obiceiuri ~ești. /strămoș + suf. ~esc
strămoșesc a. moștenit dela strămoși: păcatul strămoșesc.
strămoșésc, -eáscă adj. (d. strămoș). Al strămoșilor, de la strămoșĭ: păcatu strămoșesc (original), obiceiurĭ strămoșeștĭ (tradiționale), moșie strămoșească. V. ohabnic.
STRĂMOȘESC adj. 1. părintesc, străbun, (înv.) străbunesc. (Să ne apărăm moșia ~.) 2. (înv.) tătînesc. (Legea ~.)

strămoșesc dex

Intrare: strămoșesc
strămoșesc adjectiv