străinătate definitie

14 definiții pentru străinătate

STRĂINĂTÁTE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-. – Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate.
STREINĂTÁTE s. f. v. străinătate.
STRĂINĂTÁTE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-. – Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate.
STREINĂTÁTE s. f. v. străinătate.
STRĂINĂTÁTE, străinătăți, s. f. 1. Orice țară situată dincolo de granițele patriei. O telegramă a tatei m-a chemat o dată cu iarna în străinătate. C. PETRESCU, S. 121. Pe la anul 1846, Bălcescu, procurîndu-și mijloace bănești din familie, a pornit în străinătate, unde a petrecut aproape doi ani, citind și notînd tot ce a putut găsi în biblioteci și arhive. GHICA, S. A. 150. Martir iubite al libertății, Tu mori departe de-al tău pămînt! Mori trist pe țărmul străinătății Și noi te ducem l-al tău mormînt! ALECSANDRI, P. I 218. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de ai săi. O! străine, dragul meu, Mult amar te jălesc eu!... Neagră e străinătatea! Crudă e singurătatea! ALECSANDRI, P. I 114. Săracă străinătate, Mult ești plină de păcate Și n-am maică să mă cate, Nici n-am maică, nici n-am tată Pare c-am căzut din piatră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 173. – Variante: streinătáte (C. PETRESCU, Î. II 237, CREANGĂ, A. 152, ALEXANDRESCU, M. 395), strinitáte (MARIAN, Î. 127) s. f.
STREINĂTÁTE s. f. v. străinătate.
străinătáte (stră-i-) s. f., g.-d. art. străinătắții; pl. străinătắți
străinătáte s. f. (sil. stră-i-), g.-d. art. străinătății; pl. străinătăți
STRĂINĂTÁTE s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
STRĂINĂTÁTE ~ăți f. 1) Țară, regiune sau loc care se află dincolo de hotarele patriei; țară străină. 2) Mediu în care se află cineva depărtat de familie, de prieteni și de cunoscuți. [G.-D. străinătății; Sil. -stră-i-] /străin + suf. ~ătate
străinătate f. țară străină: a pleca în străinătate.
străinătáte f. (d. străin). Țară străină: a pleca în străinătate. Străinime: zboară păsările toate de-atîta străinătate (Em.). – În vest stre-.
străinéște adv. Ca străiniĭ.
străinătate s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE.

străinătate dex

Intrare: străinătate
străinătate substantiv feminin
  • silabisire: stră-i-
streinătate