Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru străfund
STRĂFÚND, străfunduri, s. n. Loc, punct situat la mare adâncime, în interior; adânc. – Pref. stră- + fund.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
STRĂFÚND, străfunduri, s. n. Loc, punct situat la mare adâncime, în interior; adânc. – Stră- + fund.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
STRĂFÚND, străfunduri, s. n. (Adesea fig.) Adînc, adîncime. Cîteodatâ, Cimpoieșu intra în vorbă. Răspundea cu grijă și ochii lui aveau în străfund lumini mari de mirare. CAMILAR, N. I 35. Fu în ochii lui în clipa asta o oboseală care venea din străfundul timpurilor, căci e în el istovirea tuturor strămoșilor. CAMIL PETRESCU, O. II 282. Moș Petrache s-a mulțumit să caște vîrtos, să se uite în străfundul cerului, la stele, la lună. POPA, V. 181. Simțea cum i se ridică din străfundul sufletului... un dor de răzbunare. BART, E. 218.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
străfúnd s. n., pl. străfúnduri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
străfúnd s. n., pl. străfúnduri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
STRĂFÚND s. 1. v. adânc. 2. adânc, adâncime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~ul pământului.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
STRĂFÚND ~uri n. Partea interioară adâncă a unui lucru. ~ul pământului. /stră- + fund
- sursa: NODEX 2002
- permalink
STRĂFUND s. 1. adînc, adîncime, afund, fund, profunzime. (Din ~ lacului.) 2. adînc, adîncime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~ pămîntului.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Străfund dex online | sinonim
Străfund definitie
Intrare: străfund
străfund substantiv neutru
