străfulgera definitie

10 definiții pentru străfulgera

STRĂFULGERÁ, pers. 3 străfulgeră, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. Intranz. Fig. (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte. 3. Tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate. 4. Tranz. Fig. A străbate cu mare iuțeală. – Pref. stră- + fulgera.
STRĂFULGERÁ, pers. 3 străfúlgeră, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. Intranz. Fig. (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte. 3. Tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate. 4. Tranz. Fig. A străbate cu mare iuțeală. – Stră- + fulgera.
STRĂFULGERÁ, străfúlger, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi; a fulgera. ♦ Tranz. A lovi (ca trăsnetul). Ca purtați de vijelie, Val-vîrtej aleargă norii, Și din bolțile tăriei Cad străfulgerați prigorii. IOSIF, V. 87. 2. Intranz. Fig. (Despre gînduri, idei) A trece repede prin minte. Străfulgeră din stele Senina inspirare. MACEDONSKI, O. II 226. 3. Tranz. Fig. A străbate cu iuțeală mare. Trompet, sună!... În secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trîmbiței. REBREANU, R. II 254.
străfulgerá (a ~) vb., ind. prez. 3 străfúlgeră
străfulgerá vb., ind. prez. 1 sg. străfúlger, 3 sg. și pl. străfúlgeră
STRĂFULGERÁ vb. v. sclipi.
A STRĂFULGERÁ străfúlgeră 1. tranz. 1) A străbate repede și pe neașteptate (ca fulgerul). Pasărea străfulgeră văzduhul. 2) (gânduri, idei etc.) A trece repede prin minte. L-a ~at un gând. 2. intranz. (despre lumini) A luci ca un fulger; a scăpăra. /stră- + a fulgera
străfulgerà v. a arunca fulgere.
străfúlger a -á v. tr. și intr. Lit. Fulger tare.
STRĂFULGERA vb. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a sclipi. (Luminițe ~ în noapte.)

străfulgera dex

Intrare: străfulgera
străfulgera verb grupa I conjugarea I