străduitor definitie

10 definiții pentru străduitor

STRĂDUITÓR, -OÁRE, străduitori, -oare, adj. (Rar) Care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [Pr.: -du-i-] – Strădui + suf. -tor.
STRĂDUITÓR, -OÁRE, străduitori, -oare, adj. Care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [Pr.: -du-i-] – Strădui + suf. -tor.
STRĂDUITÓR, -OÁRE, străduitori, -oare, adj. (Învechit) Care se străduiește, care-și dă toată osteneala; sîrguincios, silitor, harnic.
străduitór (rar) (-du-i-) adj. m., pl. străduitóri; f. sg. și pl. străduitoáre
străduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. străduitóri; f. sg. și pl. străduitoáre
STRĂDUITÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, perseverent, răbdător, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, tenace, vrednic, zelos.
STRĂDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care se străduiește; silitor; sârguincios. /a (se) strădui + suf. ~tor
străduitor a. care se străduește.
străduitór, -oáre adj. Rar. Care se străduĭește, harnic.
străduitor adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. STĂRUITOR. TENACE. VREDNIC. ZELOS.

străduitor dex

Intrare: străduitor
străduitor adjectiv
  • silabisire: -du-i-